Poezia unui Alchimist

+ Tatal Nostru... la daci!

2010-03-02T14:49:00.001+02:00

"Tatal Nostru, Tu care ai Locul Tau in lumina,
Sfant esti Tu si Numele Tau...
In cer si pe pamant, astept darul inaltarii Tale in mine.
Sfanta e vointa Numelui Tau in mine - in cer si pe pamant.

Primesc darul harului Tau in fiecare zi.
Da-ne darul luminii Tale si azi - El e Painea noastra in fiecare zi.

Harul Tau sa ne dea puterea sfinteniei sufletului,
Da-ne noua puterea luminii Numelui Tau.
Tata Sfant, prin puterea harului Numelui Tau,
Sufletul nostru cere sa primeasca binecuvantarea Luminii Tale,
In inima intunecata si in inima care intuneca.

Tata Sfant, aducem multumire focului inimii tale,
Care ne duce binecuvantati in cerul, in puterea si in sfintenia Ta."

Amin.

CLICK SPRE SURSA

+ Da.Kşa - Calea Zeilor (Curs de Spiritualitate)

2010-02-10T22:51:00.001+02:00

Am început de câteva zile bune un proiect de zile mari! Se numeste Da.kşa - Calea Zeilor şi este un curs de spiritualitate cu o încărcătură informaţională cât mai mult posibil ferită de dogme şi prejudecăţi. Prin acest curs doresc să promovez cât mai mult posibil principiile spirituale străvechi şi de asemenea cultura şi spiritualitatea carpatină din trecut!

Sunt conştient de faptul că nu voi reuşi să cuprind aceste lucruri în totalitate, dar doresc să fiu măcar în primii paşi pe acest drum!

Pentru acest proiect am lansat un blog nou: www.da-ksha.blogspot.com

Toata activitatea am mutat-o pe acest blog! Eu si echipa mea va asteptam pe acest blog unde se vor discuta mai multe subiecte cu privire la spiritualitate, credinta, filosofie, literatura, etc...!

+ Poezie 31: Lotusul Inimii

2009-12-22T11:20:00.006+02:00

Lotusul Inimii

Floare blândă a hăului din inimă
A mă ridica-n lumină Tu învaţă-mă!
Iar pentru a scăpa de vălul cel rău
Stălucească petalele bobocului Tău.

Slăbit mă simt de patimile mele
Şi lihnit după hrana Ta îţi cer:
Dă o fărâmă din Darurile Tale;
Iubirea Ta să o simt îţi cer!

Iar prin Înţelepciunea Ta însuşită
Eliberează-mă şi fă-mă vrednic,
Apoi spre cer mă voi ridica îndată
Scăpat de frică şi întuneric!

Dr. Elias, 21 decembrie 2009

+Invataturi: Intelepciunea si Abundenta

2009-11-05T22:17:00.001+02:00

Exista o povestire vedica straveche, despre un tanar care a plecat in cautarea secretului abundentei. A calatorit multe luni pe drumuri de tara; intr-o zi, pe cand trecea printr-o padure, s-a intalnit cu un maestru spiritual, pe care l-a intrebat daca stie solutia pentru avea bogatie nelimitata si abundenta.

Maestrul spiritual i-a raspuns: “In inima fiecarui om sunt doua zeite – Lakshmi, Zeita Bogatiei, este generoasa si frumoasa. Daca o venerezi, iti poate da comori si bogatii, dar este capricioasa si iti poate retrage sprijinul, fara avertisment. Cealalta zeita este Saraswati, Zeita Intelepciunii. Daca o venerezi pe Saraswati si i te dedici pentru a atinge intelepciunea, Lakshmi va deveni geloasa si iti va acorda mai multa atentie. Cu cat cauti intelepciunea, cu atat mai mult te va urmari Lakshmi, acoperindu-te cu bogatii si abundenta

In timp ce multi oameni isi petrec viata urmarind-o pe Lakshmi – bani, case, masini scumpe si alte simboluri ale bogatiei – adevarata abundenta nu se refera la implinirea listei de dorinte ale eu-lui intr-un interval de timp; este sa stii ca esti constiinta pura, potentialitate pura. Sentimentul de sine se extinde dincolo de identificarea cu eu-l si cu corpul fizic, iar tu te trezesti la natura ta spirituala esentiala. In starea de constiinta extinsa, te eliberezi de credintele limitative si de frici, permitandu-i campului infinit de inteligenta sa iti indeplineasca nevoile si dorintele, cu usurinta, fara efort.

In actualul climat economic, hipnoza in masa bazata pe frica si lipsuri este aproape irezistibila. In loc sa-ti consumi energia mentala cu griji, concentreaza- te sa-ti cultivi bogatia spirituala, entuziasmul si dorinta de a-ti implini potentialul. Cum faci asta? Meditand, conectandu-te la natura ta adevarata, cautand intelepciunea si practicand ceea ce eu numesc Cele Sapte Legi Spirituale ale Succesului. Acestea sunt legile universale ale constientei, care guverneaza orice proces creativ – de la nasterea unui copil, pana la nasterea unei galaxii. Atunci cand te aliniezi cu legile cosmice, devii abundenta fireasca vietii.

Abundenta poate veni sub forma de prietenie, intelepciune, bani, exprimare creatoare, sanatate de fier, relatii de iubire, energie mentala si entuziasm, pace mentala si in infinite alte moduri. Da,r oricum s-ar manifesta bogatia, aceste efecte sunt roadele spontane ale trezirii spirituale – nu sunt ele cele cautate. Bani, realizari, premii – toate acestea sunt produse secundare ale darului adevarat al vietii: dezvaluirea divinitatii din tine.

Cu iubire,
Deepak Chopra

SURSA: Newsletter Humanity's Team www.humanitysteam.ro

+ Alchimie: Trinosofia de Contele de Saint-Germain (comentariu)

2009-10-25T16:00:00.010+02:00

Recent am terminat de citit şi analizat textul şi simbolistica unuia dintre cele mai oculte manuscrise ale artei alchimice scris de distinsul Conte de Saint-Germain şi anume "TRINOSOFIA" sau "Sfânta şi Întreinta Înţelepciune".

Un manuscris cu adevărat ocult ce poate fi interpretat din mai multe unghiuri având în vedere bogaţia limbajelor folosite şi a modalităţilor de expunere în text şi în imagini. În schimb anumite cuvinte sau inscripţii rămân momentan imposibil de descifrat datorită codificării oculte ale ordinului secret care după cum a susţinut Contele l-ar fi trimis pe el în societate pentru a oferi aceste învăţături mai departe.

Regretabil rămâne faptul că masonii încearcă să acapareze apartenenţa acestei figuri mistice a secolului al XVIII-lea la mişcarea lor. Mulţi iniţiati ai masoneriei au încercat să demonstreze că simbolistica ocultă a lui Saint-Germain ar fi combinată cu cea masonică, iar ordinul secret pe care îl reprezenta acesta ar fi fost o loja masonică. Întrebarea mea este: de unde ştiau că este o loja masonică având în vedere că nici ei nu cunosc acest ordin secret?! Nu am nimic de împărţit cu masonii şi nici nu doresc să îi contrazic! Cer doar dovezi! Spun toate acestea deoarece dacă achiziţionaţi acest manuscris de la anumite edituri o să-l primiţi cu tot cu o interpretare (sau explicaţie) masonica a fiecarei sectiuni al acestuia.

Manuscrisul nu face referire la o şcoala spirituală anume ci vorbeste din perspectiva unei spiritualităţi indepentente! Decodificarea limbajului se poate face prin simbolistici kabbalistice, numerologice, alchimice si caldeene.

Pentru început Manuscrisul este împarţit în doisprezece secţiuni conform anului alchimic şi zodiacului, fiecare dintre acestea având un text şi o imagine, ambele încarcate de simbolistica oculta a ordinului său.

Textul evidenţiază drumul adeptului pe calea anevoioasă a iniţierii, purificării şi perfecţionării sale într-o lume a Maeştrilor ce îl susţin şi îi oferă anumite daruri într-o anumită secţiune a iniţierii sale, iar rolul acestuia fiind jucat de Conte insuşi.

Fiecare secţiune a lucrării sale reprezintă un anume nivel evolutiv al celui care urmează această cale: atentionare, purificare, moarte, putrezire, reinviere, ridicare, etc.
Scopul final al lucrării este Perfecţionarea Adeptului!

Tind să cred ca prima secţiune nu ar fi scrisă din perspectiva autorului ca personaj ci din a autorului ca maestru reproducand ceea ce probabil i-ar fi destăinuit însuşi maestrul său ce la iniţiat în această artă divină. Celelalte secţiuni fiind în schimb tablouri emblematice ale iniţierii sale personale.

Voi posta pe viitor cate o secţiune - text (transcris) şi imagine (daca reuşesc să le obţin în format electronic sau daca le scanez).

Dr. Elias,
25 octombrie 2009

+Filosofie: Fericirea, doar cateva cuvinte...

2009-10-11T21:21:00.005+03:00

Am incercat foarte mult timp sa caut ca orice filosof fericirea, iar cu timpul am reusit sa inteleg ca bogatia materiala nu aduce aceasta fericire si nici credintele religioase.

Pentru a fi fericit nu trebuie decat sa fii fericit indiferent de imprejurare si nu doar atunci cand ai o anumita satisfactie. Acela e doar un drog, iar drogul te departeaza de tine insuti daca e luat din placere.

Fericirea este o emotie starnita la nivel neuronal ceea ce face capabila invatarea si controlarea ei. Absolut orice emotie poate fi creata voluntar si controlata indiferent de este fericire sau mahnire. Scopul este de a ne controla aceste emotii si nu de a ne lasa controlati de ele precum fac cei mai multi dintre noi.

Teoria in schimb e teorie pana la proba contrarie!

In seara aceasta am fost suparat pe mine insumi si am incercat sa aplic aceasta teorie si am observat ca oricat ar fi de greu sa iesi din aceasta amorteala a emotiilor acest lucru este totusi posibil.

Bine inteles ca acest control se castiga prin exercitiu, autoeducare si autocontrol. E nevoie de foarte multa rabdare, credinta si vointa. E posibil sa reusesti instant sau sa nu reusesti de loc.

11 octombrie 2009,

Dr. Elias

+ Alchimie: Inapoi la treaba!

2009-10-10T19:52:00.006+03:00

Ei bine am reusit sa ajung si eu in randul studentilor! Imi cer iertare fata de cei care imi urmaresc blogul pentru saracia in informatii si de asemenea si pentru lipsa de noi subiecte din ultimile luni.

Am reusit in final sa intru la o facultate de medicina si la una de filosofie la care pana la urma am sa renunt zilele ce urmeaza datorita faptului ca majoritatea cursurilor filosofice se intercaleaza cu laboratoarele de la medicina. Regretabil acest lucru deoarece filosofia reprezinta piatra de temelie a multor ramuri stiintifice.

Am sa incerc pe viitor dupa ce aprofundez materia de biochimie, biofizica si biologie celulara impreuna cu alti colegi (daca se gasesc doritori) sa pun bazele unui proiect medical pe baza alchimica pentru studiul anumitor substante obtinute prin procese de arta spagyrica (alchimie) precum sunt esentele metalice ale lui Paracelsus prea putin cunoscute in domeniul medical actual.

Reintroducerea acestor esente metalice s-a inceput in urma cu cativa ani prin deschiderea unui centru specializat in Ungaria. Esentele metalice folosite acolo nu sunt de origine alchimica ci doar niste esente metalice obtinute prin rafinarea unor metale. Interesant este de observat efectul benefic al acestora asupra organismelor vii in urma administrarii unor doze bine calculate.

Ceea ce doresc eu este sa reintroduc tratamentele alchimice in sistemul medical. De ce doresc acest lucru? Ei bine prin aceste tratamente se pot inregistra vindecari cu un randament mult mai ridicat fata de cele de origine chimica si chiar de origine naturista.

Exemplu de esente metalice:

1. Esenta de Cositor: actioneaza asupra fistulelor si ulcerelor canceroase.

2. Esenta de Fier: folosita mai degraba extern prin aplicarea directa pe rani in cantitati mici.

3. Esenta de Cupru: elimina majoritatea bolilor, da o usoara colorare a sangelui (spre albastru)

4. Esenta de Argint: intareste semnificativ sistemul imunitar si vindeca autoimunitatea (asi putea adauga ca ajuta la combaterea virusului HIV, dar pentru acest lucru este necesar un studiu amanuntit de la laborator)

5. Esenta de Aur: favorizeaza regenerarea tesuturilor si elimina marea majoritate a bolilor.

ETC

De asemenea mai exista si alte tratamente alchimice precum si cristaloterapia energetic sporita prin alchimie.

Am vorbit strict de alchimia exterioara mergand in special pe practica paracelsiana si hermetica.

10 octombrie 2009,

Dr. Elias

+ Invataturi: Citat a lui THOTH

2009-09-14T18:12:00.002+03:00

[...] Omule, sa nu fii mandru de intelepciunea ta.
Discuta atat cu nestiutorul cat si cu inteleptul.
Daca vine la tine cineva plin de invatatura,
asculta-l cu mare atentie caci intelepciunea e totul.
Sa nu taci cand se vorbeste despre rau caci Adevarul
ca si razele de soare lumineaza totul.
Cel ce nu respecta legea va fi pedepsit, caci
doar prin Lege se elibereaza oamenii.
Nu trebuie sa te temi pentru ca frica este
ceea ce leaga omul de intuneric.
Urmeaza-ti indemnul inimii in timpul vietii.
Fa mai mult decat ti se cere. Cand ai acumulat bogatii,
Urmeaza-ti indemnul inimii
Caci toate acestea nu sunt de nici un folos daca inima ti-e istovita.
Asculta-ti inima cat mai mult. Si sufletul se va bucura.
Cei ce sunt calauziti nu se ratacesc,
Dar cei ce s-au ratacit nu mai pot gasi calea cea dreapta.
Daca traiesti intre oameni, fa ca Iubirea sa fie totul pentru inima ta. [...]

Citat de THOTH ATLANTUL

+ Poezie 30: Clepsidra din vânt

2009-08-13T20:38:00.005+03:00

Clepsidra din vânt

Vântul adie, îmi sapă riduri
Prin trecerea timpului în valuri.
Sunetul plăpând al lui de vară
În auzul meu nu îl mai cară.

Într-o rafală de versuri sacre
Mă pierd în cirip de strigare
Aud zeii-n şoaptele vântului
Cum plâng nevoile Eternului.

Lumea mea din vuietul de noapte
Priveşte spre poleiul de stele.
Gândurile mă frământă-n minte
Cum aşi putea să mă-nalţ spre ele.

Vântul adie, sapă adâncuri
În trunchiul meu istovit de veacuri.
Se stinge uşor în adiere
Scânteia vieţii ca o sclipire.

Elias, 12 august 2009

Din pachetul "Aventurile Eroului Trac"
Cap: "Clepsidra Înţeleptului"

+ Poezie 29: Sonet

2009-07-06T21:44:00.029+03:00

Sonet

Adierea blândă a primăverii ei
Mă învăluie, mă derută-n dată,
Apoi mă alintă şi mă îmbată
Cu mirosul ei subtil din flori de tei.

Şi ochii ei căprui căzuţi din stele,
Precum meteoriţii aprinşi în zbor.
Pân' rămâi fermecat în scânteia lor,
Te scalzi în ei străbătând pleiadele.

Pielea ei catifelată mă-ncearcă,
Cu o atingere plăpândă de vis
Mă cutremură, vorba mi-o încurcă.

Pe chipul ei senin apare-un zâmbet
Şi buzele ei plăcut mă sufocă,
Căldura lor mi se-nfiripă-n suflet.

Elias, 06 iulie 2009

Poezie din pachetul "Aventurile Eroului Trac"

+ Poezie 28: Celestin

2009-07-06T08:21:00.006+03:00

Celestin

Cântecul dulce al nopţii aprinse
Se stinge prin ploaia de primăvară,
Prin atingerea plăpândă a pielii
Sub clarul aprins...
De Lună.

Se numără clipele...
Se adună soaptele...
Se rostesc cuvinte duioase,
Până ce Soarele răsare pe cer.

Se pun dorinţe în gând,
Apoi se joacă teatru.
Până ce amândoi adorm
Şi se întâlnesc în vis!...

Se trezesc, se sărută şi apoi adorm,
Până ce Luna răsare din nou!
Cu liniştea ei supremă,
Cu îmbrâţişarea ei profundă.

Elias, 06 iulie 2009

+Poezie 27: Catrene

2009-07-06T08:11:00.009+03:00

Catrene

Mă nelinişteşte un gând profund,
Îmi sapă nemilos în inimă adânc,
Ca o spirală se răsuceşte în rană
Să stroarcă din fructul rotund.

Mă cutremur în noaptea rece,
Luna a mă linişti vrea şă încerce
Urlă lupul din mine în stele,
Încolţit se simte şi el între ele.

Pe albia râului se aşterne cerul
Se unesc clădind un magisteriu.
Din negrul pântec răsare albul
Ce-mi oferă darul fericirii eterne.

Mă sprijin încet de mine însumi,
Parcă sunt făcut din recele fier
Ce prin mine izvorând spre cer
S-a răcit într-o spirală a morţii.

Elias, 04 iulie 2009

+ Poezie 26: Omagiu lui MJ (Michael Jackson)

2009-06-27T22:54:00.003+03:00

Aceasta poezie este dedicata regelui muzicii pop Michael Jackson, un geniu!

Omagiu lui MJ

I
Suflul morţii împrejmuind a sa cale
S-a dus dintre cei vii în nefiinţă
Lăsând în urmă comori inestimabile,
Un tezaur al muzicii atârnat de-o aţă.

II
A fost şi încă este un rege al muzicii
Trăieşte încă prin versurile sale
Lăsate în aplauzele sincere ale mulţimii
Ce a crezut în visele sale.

III
Vocea lui răsună în minţile noastre,
Ne-am strâns să-i aducem un omagiu
Celui ce a fost un veritabil geniu.
Păstraţil în sufletele voastre.

We are the world!

Elias, 27 iunie 2009

+ Puteri Paranormale: Prezentare 1

2009-06-26T21:22:00.007+03:00

Pentru început trebuie să clarificăm ce reprezintă aceste puteri paranormale. Numele lor este "siddhis"(calităţi speciale) în limba sanscrită (limba sfântă a indienilor - dialect arian), iar ele se află iniţial în stare latentă în fiecare om. Anumite persoane pot avea o parte din aceste calitaţi speciale slab activate precum le au clarvizionarii sau anumiţi "magicieni", în schimb în urma unor trăiri intense ele pot deveni incontrolabile manifestându-se haotic pe perioade scurte.

Activarea lor se face prin eliberarea energiei Kundalini de la baza coloanei şi prin ascensiunea acesteia spre creştetul capului. Acest lucru se poate realiza doar prin controlul absolut a trei factori importanţi: respiraţia, energia mentală şi energia sexuală. Acesti trei factori sunt interconectaţi adică dacă obţii controlul asupra unuia, obţii controlul şi asupra celorlalţi doi. Cel mai indicat este obţinerea controlului energiei mentale deoarece acesta poate fi menţinută non-stop pe când în cazul respiraţiei doar atunci cand respiri corect, în momentul în care ieşi din meditaţie controlul dispare. Iar în cazul controlului energiei sexuale acesta apare într-un timp mai îndelungat prin abstinenţă.

Scopul menţinerii acestui autocontrol şi eliberarea energiei Kundalini este eliberarea de ignoranţă, puterile paranormale fiind decât un stadiu de fachir.

Energia Kundalini este asemuită cu un şarpe de foc (Kundalini în sanscrită = şarpe de foc) ce se ridică prin cele şapte chakre (sanscrită = roţi energetice), de la baza coloanei până în creştetul capului. Această energie mai poartă şi numele de foc interior în alchimie sau în mitologia tracică numele de Leon asemuită cu un leu-berbec.

Revenind acum la puterile paranormale, ele sunt în numar de 40: 8 principale şi 32 secundare. Fiind aflate în stare latentă în fiecare dintre noi şi activându-se odată cu ridicarea conştiinţei noastre sau prin antrenarea lor conştientă putem spune că biserica s-a înşelat atunci când a afirmat că originea lor stă în diavol. Oricine poate avea aceste puteri activate pe care să le folosească în orice scopuri doreşte.

Câteva puteri paranormale (cele mai des întalnite):

1. Clarauzul:
- Capacitatea de a primi idei si raspunsuri la orice intrebare din lumea de dincolo.
2. Telepatia:
- Capacitatea de a comunica mental cu alte persoane prin imagini si sunete(dialog)
3. Clarmiros:
- Capacitatea de a simti mirosul a ceea ce ne inconjoara fara a intra in contact cu el
4. Clarviziunea:
-Capacitatea de a putea vedea entitatile fara trup sau din alte dimensiuni si a unor momente din alte vieti personale sau ale altui individ, etc.
5.Telekinezia:
- Capacitatea de a misca obiecte de la distanta cu puterea gandului, vointei.
6. Invizibilitatea:
- Capacitatea omului de a deveni invizibil atunci cand doreste.
7. Dedublarea:
- Capacitatea de decorporalizare, iesirea constienta in astral
8. Bilocatie:
- Capacitatea de a fi in doua locuri sau mai multe deodata.
9. Teleportare:
- Capacitatea de dematerializare si materializare oriunde in spatiu.
10. Inedia:
- Capacitatea de a supravietui cu prana-> nu mai esti dependent de hrana fizica.
11. Levitatia:
- Capacitatea de a nu simti greutatea fizica – capacitatea de a dezvolta antigravitatia.

Pentru controlul energiei mentale recomand Învăţăturile lui Ramana Maharshi -> KLIK AICI

+ Alchimie: NOTA DESPRE MERCURIUS VIVUS

2009-06-20T06:56:00.007+03:00

M-am gândit că ar fi bine să postez ceva concret despre Mercurul Viu aşa ca l-am lăsat pe bunul Paracelsus să vorbească în locul meu. O să aduc şi cateva citate ale lui Hermes Trismegistos din Tractatus Aureus cu privire la cei doi Arginţi Vii. Mercurul pentru a nu se face confuzii nu este Argint Viu, el e mort.

NOTA DESPRE MERCURIUS VIVUS

"Orice este colorat în alb posedă natura vieţii, precum şi însuşirile şi puterea luminii, care generează viaţa. Pe de altă parte, orice e colorat în negru, sau crează culoarea neagră, are ceva în comun cu moartea, cu proprietăţile întunericului şi cu forţele generatoare de moarte. Pământul cu frigul lui reprezintă cuagularea şi solidificarea acestui fel de duritate. Casa este todeauna moartă, dar cel care o locueşte este viu. Dacă poţi descoperii forţa acestei ilustrări, ai biruit."

Paracelsus - Tractatus Cerul Filosofilor, Partea a II-a, Unele tratate anexe şi apendice privitoare la cele şapte canoane.

+ Poezie 25: Annya, biruitoare a morţii!

2009-06-14T15:38:00.008+03:00

Annya, biruitoare a morţii!

Cântec de rouă sub lună plină,
Scâncet de greiere în materie fină;
Deschide calea spre tabloul de stele
Ca sufletul meu să îmbrăţişeze astrele.

Aud cum ţipă şi văd un licăr de lumină
Şi-i spun că sunt lipsit de tihnă.
Mă plouă cu razele ei plăpânde, subtile,
Pe frunte mă mângâie, îmi potoleşte simţirile.

Îi simt roua dulce pe buzele fine,
Mă alintă şi-mi spune că totul o să fie bine.
Îmi trece prin faţă şi se stinge uşor,
Iar eu vărs o lacrimă în semn de onor.

Materie solară îi torn pe rana din inimă
Întunericul să piară, iar ea să reînvie.
În lacrima vieţii să-şi scalde iubirea
Şi ea se ridică mireasă pururea-n vecie.

Elias, 14 iunie 2009

+ Alchimie: EXPERIMENT ALCHIMIC

2009-06-09T17:05:00.008+03:00

Am inceput pe data de 17 aprilie 2009, Vinerea Mare, un experiment alchimic pornind de la planeta Jupiter.

Am inceput in acea perioada datorita influentelor astrologice mai puternice a Soarelui exaltat in luna Aprilie si apoi a Lunii exaltata in luna Mai. Desi in ziua de Vineri este recomandat lucrul pe metalul lui Venus si cel mai indicat este sa incepi operele alchimice de la metalul lui Saturn deoarece are afinitate mai mare, nu mi-am permis sa obtin temperaturi prea ridicate la sublimarea metalelor asa ca am inceput cu metalul lui Jupiter care se topeste pe la aprox. 500 gr. Kelvin (aprox 230 gr Celsius).

Interesant este faptul ca metalul si sulful alchimic s-au combinat si au format o materie noua, dar nu un compus. Substanta a devenit neagra si apoi si-a schimba culoarea in galben si usor spre rosu, Luna nu a sporit datorita lipsei totale a Leului Verde si de aceea culoarea alba dintre negru si galben lipseste total.

Substanta din experiment ajunge la culoarea de un rosu-purpuriu in ultima etapa si anume cea desavarsita! Reteta folosita a dus la esenta explicata in Tratatul " Archidoxes Magicae (Arhidoxiile Magiei)" scris de Philippus Theophrastus Aureolus Bombastus von Hohenheim (Paracelsus Trismegistos, printul Artei) in Capitolul VII (Despre Spiritul lui Jupiter).

Calitatile acestui tratament paracelsian sunt de a indeparta ulcerele canceroase si fistulele dupa cum spune acesta! La acestea mai adaug si ciroza, conform spuselor unui breslas care a experimentat acest lucru! Aceasta esenta are si calitati spirituale importante si anume poate ajuta la dizolvarea egoului si la realizarea Sinelui Suprem ca Agent Alchimic Macrocosmic Exterior!

Atentie!!! Nu incercati aceasta acasa!!! Substatele si procesul sunt cunoscute doar de cei initiati in arta Spagyrica! Denumirile substantelor sunt oculte si nu releva reteta exacta!

Desi initial nu am vb prea multe despre experiment o sa postez si poze!

+ Alchimie: Alchimia interioara si Alchimia exterioara

2009-05-30T20:49:00.007+03:00

In postarile anterioare despre alchimie am pomenit de mai multe ori cum ca aceasta ar avea doua ramuri si anume cea interioara si cea exterioara!

Diferiti "experti" in domeniu sustin ca practic ar fi doar cea interioara, iar scrierile de alchimie exterioara ar fi doar o metoda oculta de transmitere a invataturii interioare prin intermediul naturii. Fapt perceput doar de cei cu adevarat intelepti spun ei care presupun ca orgoliul i-a ridicat in randul acestora. Eu personal din propria experienta nu pot spune decat ca indiferent de cum este abordata alchimia ea are aceleasi elemente si la interior, si la exterior.

Pentru mine ambele cai alchimice se intercaleaza si duc spre Adevarul Ultim. Nu o poti practica pe una dintre ele fara cealalta. Acest lucru voi incerca sa-l expun in urmatoarele mele postari!

Pentru inceput ca reper al alchimiei interioare am ales invataturile daoiste datorita complexistatii si de asemenea a mobilizarii pe care acestea o cer in practica, iar ca reprezentare a alchimiei exterioare am ales in principal Tractatus Aureus a lui Hermes Trismegistos, Scrierile Paracelsiene si inca vreo cateva fragmente din diverse lucrari alchimice autentice.

Ceea ce o sa spun nu stiu cat de mult o sa fie bine inteles, dar cel care isi foloseste macar a zecea parte din creier va stii sigur la ce ma refer.

Alchimia exterioara se ocupa cu cercetarea Pietrei Filosofale ce se aseamana dupa relatarile mai multor martori cu o pulbere rosu-purpurie (culoarea sangelui) ce are capacitatea de a regenera constant organismul prin purificare spirituala in urma ingerarii sale. Mai exact mai poarta si denumirea de Elixir al Vietii sau Elixirul Nemuririi (Magister al Vietii). O alta proprietate a ei este de a actiona la nivelul atomic al metalelor transmutandu-le in AUR PUR. In final practicantul obtine purificare spirituala, nemurire, prosperitate, anumite calitati paranormale si devine capabil de a rezista intr-un mediu vitreg fara apa si mancare, etc...

Alchimia interioara in schimb se ocupa cu crearea acestui Elixir al Nemuririi direct in organism prin diverse practici cum ar fi yoga daoista. In urma obtinerii acestui Elixir pretios daoistul obtine purificare spirituala, nemurirea, capacitatea de a trai fara hrana si apa, calitati paranormale, etc...

Deci cum am lua-o ajungem la acelasi Adevar! Dar pasii sunt asemenea pe ambele ramuri? Ei bine din ce am observat eu DA. Denumirile in schimb difera, dar uneori sunt si comune! Asa ca pentru a practica corect alchimia e bine sa mergem pe ambele cai si vom vedea apoi de ce!

Indiferent de cale substantele sunt aceleasi. In alchimia exterioara ne va fi destul de greu sa obtinem substanta corecta avand in vedere ca textele vorbesc despre Argintii Vii (apa si fermentul filosofic) ca fiind sulf, oxid de Mg, vitrioli si mai stiu eu ce... Acestea toate din urma nu sunt decat denumiri oculte, iar intre ele si Substantele Magice exista doar anumite asemanari, dar proprietatile sunt total diferite. De aceea in acest caz e bine sa analizam yoga daoista (alchimia interioara) deoarece explicatiile sunt mai pe inteles.

In continuare voi fixa anumiti pasi simpli in care voi prezenta elementele comune dintre cele doua ramuri si modul in care se pot ajuta una pe alta intr-u obtinerea Adevarului Suprem!

Pasul 1. Primul pas indiferent de cale, acestea fiind de ordin spiritual, este purificarea practicantului (aici e bine de retinut practicant si nu tocilar, pardon teoretician... nu prea stiu sa pronunt). Pentru ca lucrarea (Opera) sa dea rod este necesat ca artistul nostru sa aiba foaia impecabila (adica sa fie pur). El trebuie sa renunte la vicii, de a se consuma in diverse discutii fara rost, sa isi calmeze mintea, sa se impace cu Sine Insusi.

In alchimia interioara acest lucru se obtine prin Cultivarea Naturii Supreme. Adica practicantul trebuie sa isi ucida egoul propriu si sa se reindentifice cu Sinele Suprem, Spiritul, Natura, Dumnezeu,... Sa devina Una cu Eu Sunt Cel Ce Sunt! Si sa se curete spiritual si trupeste prin acesta. Aces lucru se realizeaza in timp indelungat datorita egoului (mintea individuala) ce lupta constant pentru a trai.

In alchimia exterioara daca practicantul cunoaste misterele ei atunci el va fi capabil sa realizeze o substanta alchimica speciala din Jupiter si Apa Filosofala (Argint viu) in aprox 3 zile de cuptor. Aceasta substanta prin ingerare va induce acestuaia o stare de constiinta alterata foarte inalta ca vibratie care il va ajuta sa se impace cu Sine Insusi!

Prin combinarea ambelor cai serpuite (vezi caduceul) se va obtine o carare dreapta! Adica ei tehnica dao si o combini cu reteta de alchimie exterioara pentru a obtine purificarea intr-un ritm mai accelerat, dar aceasta implica mai multe conditii despre care voi vorbi in alte postari!

Momentan o sa ma opresc la acest pas deoarece mai sunt cateva lucruri de adaugat!

+ Poezie 24: Deşertul Cunoaşterii

2009-05-18T22:08:00.008+03:00

Deşertul Cunoaşterii

Un an în plus, o clipă pe hârtie
Cu lucruri simple şi frumoase
Ce se aşează-n vis ca temelie
Printre dune de învăţături alese.

Acum sunt unele şi mâine altele
Se preschimbă deşertu-ntruna.
Luna hartă îmi scrie în stele
Să nu mă rătăcesc de vre-una.

Aşa mă plimb şi văd nisipul
Mai bate-un vânt şi-l spulberă,
În lături se iveşte esenţialul
Că deşertul e o vietate rară.

De este ici sau colo-n zare,
Deşertul e tot una în departare.
Vântul e suflarea lui de viaţă,
Dar ca întreg el te bagă-n ceaţă.

Elias, 13 aprilie - 8 mai 2009

+ Aventurile Eroului Trac

2009-05-08T15:50:00.007+03:00

Precum am spus şi în prima postare fără a da prea multe detalii povestea începe cu o descriere a "Gradinii Eden", apoi apare în plan tânărul "erou" sau cel puţin viitor erou.

Grădina Eden în schimb nu are un corespondent material ci simbolizează nivelul conştiinţei greu accesibilă din punct de vedere al raţionamentului, iar intrarea în această "gradină" reprezintă scopul tânarului Aries şi al ajutoarelor sale.

Acţiunea nu are un început şi un sfârşit propriu-zis care să ne arate ce anume la determinat pe Aries şi pe prietenul său Leon să pornească la drum în căutarea Perfecţiunii şi dacă scopul lor a fost cu adevărat îndeplinit. Aventurile Eroului Trac şi al ajutoarelor sale, leul şi calul negru (Leon şi Archaeus), sunt de fapt mai multe "iniţieri" pe care Aries le realizează prin diverse persoane după ce a fost ghidat iniţial de misteriosul înţelept şi relaţia de unificare între el şi companionii săi.

Sper că acestă descriere secundară să vă fie de folos.

Cu drag,

Elias

PS: O să dureze ceva timp până voi posta prima parte a poveştii deoarece timpul nu prea îmi permite datorită faptului că mă pregatesc pentru bacalaureat :D...

+ Aventurile Eroului Trac

2009-05-03T13:38:00.015+03:00

Eroul Trac Aries, Leon şi Archaeus

la vânătoare fiarei

Nu prea am mai postat de mult pe blogul meu şi nici nu prea am mai urmarit blogurile preferate, pentru acest lucru îmi cer scuze tuturor celor care îmi urmăriţi postările. Mai departe doresc să anunţ pe cei interesaţi de ceea ce scriu eu că am început să scriu o "mica" poveste a Eroului Trac Aries şi anume "Aventurile Eroului Trac" ce sper să se întindă pe cât mai multe pagini şi să fie înţeleasă de cititori exact aşa cum trebuie deoarece fascinantele sale aventuri transmit învăţaturi folositoare fiecăruia dintre noi. Povestea iniţial conţine aventurile sale din tinereţe alături de iniţierile şi învăţăturile ce le primeşte de la un "şaman" bătrân şi misterios ce posedă o importantă "cantitate", dacă ia-şi putea spune aşa, de Înţelepciune şi Iubire necondiţionată.

De asemenea o să apară în povestire încă de la început şi misteriosul său leu pe nume Leon şi apoi falnicul său cal negru rupt din basme pe nume Archaeus. Alături de acestea doi tânărul nostru erou are parte de cele mai bizare aventuri.

Povestea începe cu descrierea unui loc "magic" şi anume Grădina Eden de unde s-a întors intre oameni misteriosul batrân înţelept ce la învăţat pe eroul nostru tainele Adevarului Suprem.

Gradina Eden este prezentată ca un tarâm al zeilor şi înţeleptilor unde suferinţa nu îşi are locul. Doar cei cu adevărat Luminaţi şi Eliberaţi de ignoranţă şi prostie pot trece poarta de Aur a acestui loc fermecat pe care Eroul Trac îşi doreşte să îl păşească.

Aceasta a fost o umilă şi sărăcăciosă descriere a marilor aventuri a "simbolului" stramoşilor noştrii daci. O să încerc să postez cate un capitol pe masură ce este transcris şi corectat în format electronic.

Elias, 3 mai 2009

PS: În postarea precedentă am folosit denumiri noi ce au acelaşi înţeles cu vechile denumiri. Informaţiile prezentate sunt verificabile aşa că dacă aveţi nelămuriri nu ezitaţi să cereţi răspunsuri!

O zi în pace!

+ Şamanism - partea a I-a

2009-05-03T13:30:00.009+03:00

Câţi dintre voi aţi auzit de misticii şamani ce luau formele animalelor, vindecau orice boală prin incantaţii şi licori magice, controlau natura (ex: aducând ploaia când era secetă), aveau calităţi supraomeneşti (puteri paranormale) şi comunicau cu “zeii”?

Şamanism este o denumire relativ nou după fr. “chamanisme” ce doreşte să unească într-un singur cuvânt mai multe denumiri ale acestui tip de spiritualitate, în schimb definiţia universal formulată şi aprobată de cei ignoranţi lasă de dorit. Iniţial este bine să observăm faptul că această denumire aduce foarte mult cu ceea ce în limba sanscrită se numeşte KŞA ce înseamnă zeu sau Iluminare/Mântuire astfel şamanul/kşamanul ar reprezenta o punte de legătură cu aceştea “Cel ce are învăţătura zeilor”.

Şamanismul este o ştiinţă spirituală bazată pe Legile Universale ale Sinelui Suprem(Marele Spirit) practicată atât la interior cât şi la exterior prin intermediul ritualurilor, tehnicilor, incantaţiilor şi trăirii personale. Scopul acestei ştiinţe este Mântuirea şi Eliberarea de ignoranţa lumii materiale şi astfel reidentificarea cu Sinele Suprem a celui ce urmează această Cale Divină. Cunoaşterea se transmite pe cale practică direct de la Maestru la Discipol iniţial prin schimb de energii şi informaţii la nivel spiritual pentru purificarea şi pregătirea discipolului şi apoi în plan fizic prin practicarea ritualurilor, tehnicilor şi prin rostirea incantaţiilor, acestea fiind pregătitoare pentru Marele Mister Divin pe care îl primesc doar cei care prin trăirea lor dovedesc că au capacitatea în urma Mântuirii de a se Elibera de ignoranţă şi a se întoarce în Sinele Suprem. Aceştea din urmă, posesori ai Marelui Mister Divin, se numesc MASTERI, stăpâni ai propriului destin, Fii ai Sinelui Suprem.

Şamanismul initial reprezenta o ramură dintr-o spiritualitate mult mai dezvoltată reoferită oamenilor de Thoth şi alţii precum el din rândurile atlanţilor (cei care nu au decăzut odată cu întreaga rasă), la cererea lui RA Fiul Luminii, întrupare a Mântuitorului Iisus Hristos. Această ştiinţă spirituală mult mai dezvoltată, în timp s-a despărţit în mai multe ştiinţe spirituale mai mici, fiecare păstrând un anumit tip de practică, dar şi elemente comune între ele. Aceste ştiinţe sunt alchimia, şamanismul, magia, yoga, pranayama şi alte spiritualitaţi pricipale din anumite zone europene, asiatice, americane şi din Nordul Africii. Acestea fiind la acea vreme cele mai influenţate zone de atlanţii reformatori a lui RA.

Cu timpul practicile acestea şi-au pierdut din puritate datorită falşilor maeştri spirituali ce au oferit informaţii deformate sau închipuite, din neştiiţă sau intenţionat, pe parcurul mileniilor acest lucru luând amploare începând cu ultimii 250 de ani. În ultimii 50 de ani au apărut diverse şcoli spirituale care deşi unele sunt benefice totuşi acestea participă la deformarea spiritulităţii orginale. Doar cei care urmează un Maestru Spiritual Veritabil sau cei care - deşi foarte puţini - se ghidează după Maestrul lor interior reuşesc să străbată aceste Căi.

Şamanismul se practică doar sub îndrumarea unui MASTER sau a unui Maestru Şaman ce îi oferă discipolului cele mai potrivite iniţieri în Tainele Divine conform nivelului său de elevare pentru ai releva acestuia Calea cea mai simplă către Sinele Suprem. Descoperirea acestei Căi unică fiecarui discipol reprezintă Calea spre Mântuire şi în urma realizării acestui eveniment important Sinele Suprem îi devine Maestru Interior. Discipolul devine Maestru Şaman şi sub îndrumarea Sinelui Suprem se Eliberează de ignoranţă şi se reidentifică cu Acesta din care a purces la începuturi. Maestrul Şaman se transmută într-un MASTER fiind una cu Universul subtil şi material. Pentru un MASTER nu există el şi alţii deoarece toţi devin parte din el, adică el devine Cel Ce Este. Un MASTER se ghidează după Adevărul “Eu sunt Cel ce sunt” – “ehye asher ehye”, אהיה אשר אהיה (Exod 3,14).

În decursul timpului iniţierile şamanice şi de asemenea tehnicile, ritualurile şi incantaţiile au suferit deformări apărând anumite diferenţe de la o zonă la alta. Astfel putem întâlni şamani iniţiaţi în acelaşi domeniu cum ar fi acela al homeopatiei folosind pentru aceleaşi vindecari plante diferite conform zonei în care se afla. De asemenea şamanii au ajuns şă se dezvolte pe a anumită ramură în funcţie de credinţele păstrate şi cele noi dezvoltate. În acest caz putem întâlni şamani ce practică vindecare prin homeopatie, iar alţii vindecare ritualică sau unii cunosc secretele metamorfozării în animalul puterii interioare, iar alţii au calităţi supraomeneşti cum ar fi controlul vremii, levitaţia, etc. Însă toţi sunt recunoscuţi ca şi canale de comunicare cu entităţile fără trup, cele superioare (zei, îngeri, entităţi elevate, etc) sau cu cele inferioare(elementali, spirite neelevate, decăzute, etc), în funcţie de vibraţia lor energetică prin transe, tehnici şi alte calităţi supraomeneşti (clarauz, clarvedere, etc).

Iniţierile şamanice deşi deformate în timp şi-au păstrat duritatea punând la încercari serioase pe cel ce se înscrie pe acestă Cale de Elevare, iar în urma acestui fapt “Puţini sunt cei care reuşesc să ajungă la capăt!”(replica pe care am primit-o de la un MASTER înaintea iniţierii). În timpul anumitor iniţieri dacă discipolul nu este pregătit destul riscă să-şi piardă cunoştiţa sau chiar viaţa în timpul acestora. De aceea este necesară îndrumarea unui MASTER sau un Maestru Şaman care cunoaşte potenţele discipolului său şi să îl îndrume pe Calea Cea Mai Simplă către Mântuire. MASTERUL îl are pe discipol în grijă până acesta se Mântuieşte după care îl va lăsa în grija Sinelui Suprem, Tatăl şi Mama Întregii Perfecţiuni, ce îi va deveni discipolului Maestru Interior. Prin aceasta se înţelege ca discipolul învaţă să îşi asculte Scânteia Divină şi sub îndrumarea acesteia se va Elibera de ignoranţă şi se va uni cu Sinele Suprem în Conştiinţa Universală devenind el însuşi un MASTER.

Tehnicile şi incantaţiile şamanice au un rol important în iniţieri, în vindecari, în menţinerea unităţii şi armoniei la nivel planetar şi în dezvoltarea spirituală şi a calităţilor supraomeneşti în scopuri benefice!

Ritualurile şamanice au apărut mai târziu odată cu diversificarea acestei ştiinţe prin modificarea structurală a tehnicilor combinate cu incantaţiile magice noi având semnificaţii importante în menţinerea armoniei şi a vibraţiei planetare. Acestea s-au practicat şi se practică la sărbatorile anuale sau la cele ocazionale având diverse teme. În timp acestea s-au diversificat conform zonei şi sistemului de credinţe păstrat jucând un rol important în viaţa oamenilor şi în păstrarea armoniei planetei.

În şamanism după cum este bine cunoscut s-au folosit şi se folosesc încă diverse plante halucinogene sau nu , licori magice, obiecte vrajite sau elemente ale naturii în cadrul ritualurilor pentru ca şamanul să aibă puteri sporite, iar acestea sa aiba un efect mai pronunţat. Dar acest lucru depinde de tipul se ritual, unele dintre ele fiind doar coordonate conform datinei.

Elias,

23 martie – 3 aprilie 2009

+ Poezii Alese: M. Eminescu - Împărat şi proletar

2009-04-12T18:46:00.004+03:00

Împărat şi proletar

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.
În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeaţă,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă -
Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dânşii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fie braţe tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.

Şi flotele puternice ş-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Şi-s supte din sudoarea prostitului popor.

Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi...
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.

Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân'.

De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere?
Când vreţi, puteţi prea lesne pământul să-mpărţiţi.
Nu le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere,
Pe voi unde să-nchidă, când împinşi de durere
Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi.

Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă,
Şi sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
Frumseţile-ne tineri bătrânii lor distrug.

Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămâne?
Munca, din care dânşii se-mbată în plăceri,
Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pâine,
Copilelor pătate mizeria-n ruşine...
Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri!

De lege n-au nevoie - virtutea e uşoară
Când ai ce-ţi trebuieşte... Iar legi sunt pentru voi,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Când mâna v-o întindeţi la bunuri zâmbitoare,
Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi.

Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!

Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice,
Ardeţi acele pânze cu corpuri de ninsori;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
A perfecţiei umane şi ele fac să pice
În ghearele uzurei copile din popor!

Sfărmaţi tot ce aţâţă inima lor bolnavă,
Sfărmaţi palate, temple, ce crimele ascund,
Zvârliţi statui de tirani în foc, să curgă lavă,
Să spele de pe pietre până şi urma sclavă
Celor ce le urmează pân' la al lumii fund!

Sfărmaţi tot ce arată mândrie şi avere,
O! dezbrăcaţi viaţa de haina-i de granit,
De purpură, de aur, de lacrimi, de urât -
Să fie un vis numai, să fie o părere,
Ce făr' de patimi trece în timpul nesfârşit.

Zidiţi din dărmăture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
Cu mutra de vândută, cu ochi vil şi viclean.

O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi
Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias';
Nimic... Locul hienei îl luă cel vorbareţ,
Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmătareţ,
Formele se schimbară, dar răul a rămas.

Atunci vă veţi întoarce la vremile-aurite,
Ce mitele albastre ni le şoptesc ades,
Plăcerile egale egal vor fi-mpărţite,
Chiar moartea când va stinge lampa vieţii finite
Vi s-a părea un înger cu părul blond şi des.

Atunci veţi muri lesne fără de-amar şi grijă,
Feciorii-or trăi-n lume cum voi aţi vieţuit,
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Pentru acel de care norocul avu grijă;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul şi-a trăit.

Şi boale ce mizeria ş-averea nefirească
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Va creşte tot ce-n lume este menit să crească,
Va bea pân-în fund cupa, pân' va vrea s-o zdrobească,
Căci va muri când nu va avea la ce trăi.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe malurile Senei, în faeton de gală,
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o înşală;
Poporul loc îi face tăcut şi umilit.

Zâmbirea lui deşteaptă, adâncă şi tăcută,
Privirea-i ce citeşte în suflete-omeneşti,
Şi mâna-i care poartă destinele lumeşti,
Cea grupă zdrenţuită în cale-i o salută.
Mărirea-i e în taină legată de aceşti.

Convins ca voi el este-n nălţimea-i solitară
Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul şi minciuna al lumii duce frâu;
Istoria umană în veci se desfăşoară,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.

Şi el - el vârful mândru al celor ce apasă -
Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut.
De aţi lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă,
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.

Cu ale voastre umbre nimica crezătoare,
Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit,
Cu mintea de dreptate şi bine râzătoare,
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare,
La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urât.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă,
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt -
Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frământ,
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă,
Evul e un cadavru, Paris - al lui mormânt.

Pe stradele-ncruşite de flăcări orbitoare,
Suiţi pe baricade de bulgări de granit,
Se mişc batalioane a plebei proletare,
Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare,
Şi clopote de-alarmă răsună răguşit.

Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ,
Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară
Şi sânii lor acopăr - e ură şi turbare
În ochii lor cei negri, adânci şi desperaţi.

O! luptă-te-nvălită în pletele-ţi bogate,
Eroic este astăzi copilul cel pierdut!
Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate
Sfinţeşte-a ta viaţă de tină şi păcate;
Nu! nu eşti tu de vină, ci cei ce te-au vândut!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Scânteie marea lină, şi placele ei sure
Se mişc una pe alta ca pături de cristal
Prin lunce prăvălite; din tainica pădure
Apare luna mare câmpiilor azure,
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.

Pe undele încete îşi mişcă legănate
Corăbii învechite scheletele de lemn;
Trecând încet ca umbre - ţin pânzele umflate
În faţa lunei, care prin ele-atunci străbate,
Şi-n roată de foc galben stă faţa-i ca un semn.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării
Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - şi-ntinse-a apei arii
În cercuri fulgerânde se pleacă lin suflării
A zefirului nopţii şi sună cadenţat.

Îi pare că prin aer în noaptea înstelată,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată
Cununa cea de paie îi atârna uscată -
Moşneagul rege Lear.

Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
Prin creţi ai cărei stele lin tremurând transpar,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vieţii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce îmbracă o lume de amar:

"În orice om o lume îşi face încercarea,
Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van;
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
Din nou: de unde vine şi unde merge floarea
Dorinţelor obscure sădite în noian?

Al lumii-ntregul sâmbur, dorinţa-i şi mărirea,
În inima oricărui i-ascuns şi trăitor,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Astfel umana roadă în calea ei îngheaţă,
Se pietrifică unul în sclav, altu-mpărat,
Acoperind cu noime sărmana lui viaţă
Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă -
Faţa - căci înţelesul i-acelaşi la toţi dat.

În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină,
Şi-n toată omenirea în veci acelaşi om -
În multe forme-apare a vieţii crudă taină,
Pe toţi ea îi înşală, la nime se distaină,
Dorinţi nemărginite plantând într-un atom.

Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,
Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseşte
Eterna alergare... ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi."

1874, 1 decembrie

+ Poezie 23: Stau şi mă întreb

2009-04-02T16:44:00.012+03:00

Stau şi mă întreb

De ce ştiu anumite lucruri care pentru alţii nu au valoare,
dar unii şi-ar vinde şi sufletul pentru ele?
De ce le ştiu când nu sunt în stare să le folosesc acum?
Dar de ce mi-au fost date mie?
Trecutul nu mai există pentru mine!
Viitorul e un termen al prezentului de mâine!
Doar clipa aceasta mai este spre nemurire!
Speranţele cresc într-un singur crez!
Că îmi voi învinge duşmnul de moarte!
Dar ce vorbesc eu acum?
Moarte se uită la mine, dar nu are curajul să vină
Şi nici eu curajul să o chem la mine!
În schimb nici unul din noi nu va ceda pâna ce nu va învinge!
Dar cum spuneam cunosc ceea ce mulţi ar vrea să ştie!
Cândva o să dispar din lume!
O să plec departe de voi!
Şi voi merge intr-o lume unde nici unul ca voi nu va calca prea devreme!
Dar dacă va vrea îl voi lua cu mine,
Căci Calea e deschisă tuturor acelora ce vor să înveţe
Să traiască acolo unde nu există moarte.
Ştiu că pot mai multe, iar ceea ce ştiu e un nimic.
Pot să zbor, dar am aripile frânte
De propriile temeri născute în mine
Şi nu vreau decât iertare că am rămas condus de ele.
Iar când rănile se vor vindeca
Voi ridica spre cer mâinile mele
Să primesc din nou binecuvântare să lupt.
Sunt un nimic şi în acelaşi timp totul.
Născut acolo unde sufletu-mi a vrut
Să învăţ să pictez pe pânza albă ce am avut-o.
Acum e murdarită de propria-mi pensulă
Ce nu am ştiut să o folosesc cum trebuie
Regret liniile trase şi culorile reci de pe planşă
Căci ele nu mă arată aşa cum sunt.
Uneori pentru a renaşte trebuie să mori,
Precum o pasăre Phionix să arzi în focul tău
Şi apoi din cenusă să te înalţi spre cer.
Dar nu sunt eu acela ce trebuie să moară
Ci demonul minţii mele ce ma condus spre pierzanie,
Egoul meu din întuneric să piară
Acolo unde vrea Sinele meu Suprem!
Mă eliberez şi zbor spre cerul din sufletul meu
Acolo unde întunericul nu mai există.
Am învis moartea şi încerc să ma ridic la cer,
Dar nu pot căci ceva înca mă leagă de lumea aceasta.
Merg pe drumul meu făra cale de întoarcere
Am aripi să zbor, dar încă nu mi-au fost vindecate,
Aştept Doamne un semn şi voi da ascultare.

Elias, 02 aprilie 2009

+ SALVAŢI LUPII

2009-03-31T10:46:00.005+03:00

-=SALVAŢI LUPII=-

+ Poezie 22: Chemarea Marelui Lup Alb

2009-03-25T21:37:00.005+02:00

Chemarea Marelui Lup Alb

I
Din crâng se aude un urlet
Ce răsună în zare ca un tunet
Şi din munţi şi stepe se adună
La sfat toţi lupii sub clar de Lună.

II
Au răspuns chemării din zare
A Lupului Mare şi Alb din munţi
După cum au căzut la învoire
Să asculte de el ca de Sfinţi.

III
El Marele Lup Alb, smeritul dac,
Ostaş de frunte al armatei Sfinte,
Al lui Zalmoxe supus în veac,
A chemat toţi lupii din moarte.

IV
Aşezându-i în semnul Crucii
Le spuse secretul nemuririi,
Cum acesta se vede în cercuri
Pe cer în marea de sclipiri.

V
Apoi le spuse să intre în luptă
Alături de fraţii de sânge dac
Sub o singură năframă Sfântă
Cea alba a Lupului Alb din veac!

Alchimiel, 20-25 martie 2009

+ Cei doi Hermes + Anubis şi Marele Lup Alb

2009-03-22T08:39:00.013+02:00

Anubis Hermes Trismegistus

Cum spuneam şi în postarea precedentă acum am să revin asupra subiectului Thoth atlantul şi Hermes Trismegistus (Hermes cel de trei ori mare). Am căutat ieri pe internet să văd ce găseşte lumea despre Thoth ca zeu egiptean şi bineînţeles cum era de aşteptat am găsit multe prostii pe lângă informaţia destul de săracă şi de aici şi proasta înclinaţie a omului să tragă concluzii pripite. În orice caz am observat la un moment dat că nu sunt singurul care a spus ca Thoth a fost indentificat greşit cu Hermes aşa că nu mă puteţi acuza că rescriu istoria. O corectez doar!

După cum aţi văzut în comentariile postării trecute cineva a completat faptul că Hermes (Arcadianul ... o să vedeţi de ce) se identifică cu Anubis şacalul negru, zeu-călauză al morţilor şi zeu al îmbălsămarii, slujitor şi fiu în acelaşi timp al lui Osiris în mitologia egipteană.

În paranteză am trecut Arcadianul pentru a sublinia o altă întrupare a lui Hermes Trismegistos care de asemenea a fost şi Marele Lup Alb al dacilor şi mulţi alţii mai mult sau mai puţin importanţi. Hermes Arcadianul a avut ca tată pe Zeus şi era de acelaşi rang cu Anubis îndeplinind funcţii asemănătoare, dar existând o mică diferenţă. La fel este între Hermes Trismegistus şi Marele Lup Alb cu anumite diferenţe.

Apoi Anubis slujea pe un zeu al pamântului şi judecător al morţilor, Osiris, iar Marele Lup Alb îl slujea pe zeul pamântului şi judecător al morţilor, Zalmoxe (Zal = Dumnezeu, moxe de la mokşa = Eliberare/ traducere din limba străveche a dacilor),... astfel de asemanari se pot face multe sau de asemenea se pot observa multe lucruri opuse (polaritatea). Anubis lucra în domeniul lumii de dincolo, iar Marele Lup Alb în lumea aceasta. Anubis era negru, Marele Lup Alb era prin logica alb... Şi şacalul negru era om ce putea deveni şacaş şi Lupul Alb a fost om ce a devenit lup!

Să vedem care este trăsătura principală a fiecăruia şi cea secundară:

Hermes Arcadianul : Principal la interior, secundar la exterior;

Hermes Trismegistos: Principal la exterior, secundar la interior;

Marele Lup Alb: Principal la interior, secundar la exterior;

Anubis(şacalul negru): Principal la exterior, secundar la interior.

Hermes Arcadianul este precum Lupul Alb, dar are funcţii precum Anubis.

Hermes Trismegistus este precum Anubis, dar are funcţii precum Lupul Alb.

Aici se poate vedea chiar foarte clar că se completează "unii pe alţii" (cu "" ce este acelaşi) şi în acelaşi timp toţi patru sunt nemuritori.

Acum ce treabă are Thoth în toată povestea asta? Ei bine el este cel care l-a învăţat pe Anubis tainele lui Ra(o parte din ele bineînţeles) şi a fost entitatea care s-a manifestat prin acesta în diferitele sale întrupări cum ar fi Hermes Trismegistos, Thot preotul egiptean, etc.

După ce ne dăm seama de acest lucru? Hermes în foarte multe din întruparile sale a oferit învăţaturi divine de orgine "solară" sau astrologice, etc, prin intermediul lunii. Marea Operă mai întâi este Lună şi apoi devine Soare. Thoth era discipolul lui RA - Soarele (inima si limba lui RA) şi era simbolizat de Lună.

Alchimiel, 22 martie 2009

+ Confuzia dintre Thoth Atlantul Si Hermes Trismegistus

2009-03-17T14:54:00.013+02:00

Vad ca tablitele lui Thoth au starnit curiozitatea multora.

Am observat ca primesc multe vizite pe blogul meu de la cautatorii acestor tablite pe pagina cu Tabla de smarald a lui Hermes Trismegistus care este in treisprezece puncte(jumatate de pagina) si nu in cinsprezece capitole ca si cele ale lui Thoth atlantul!

Cuvantul cautat este "Tablitele de Smarald" datorita caruia intra si pagina blogului meu la subiectele gasite.

Si daca tot intra lumea atunci sa discutam putin si pe acest subiect. Asa ca Urmatoarele 2-3 postari o sa le atribui lui Thoth, Hermes, Ra si istoriei decaderii atlantidei si relevarea Pulberii Divine.

Am observat ca multi indentifica pe Thoth atlantul si pe Hermes Trismegistus ca fiind aceeasi persona in intrupari diferite, dar acest lucru este o grava confuzie deoarece exista doi Thoth in istoria lumii si anume:

- Atlantul Thoth(zeul egiptean) trimis de RA(Cel mai mare zeu - Creatorul) la scufundarea Atlantidei sa dea mai departe Intelepciunea pe care a obtinut-o omenilor pentru a nu se pierde dupa marile razboaie dintre atlantii decazuti si celelate rase planetare (vezi caderea atlantidei).

- Preotul egiptean Thot ce a jucat un rol important in dezvoltarea spiritualitatii egiptene si a lumii de altfel, direct sau indirect, fiind un canal al primului Thoth.

Acesta din urma (preotul Thot) este intruparea lui Hermes Trismegistus( Trismegistus = de trei ori mare). In schimb este adevarat ca ceea ce prezinta Hermes si implicit preotul Thoth se regaseste si in Tablitele De Smarald ale lui Thoth atlantul. Acest lucru a fost posibil datorita faptului ca Thoth atlantul a jucat rolul de "entitate sfatuitoare" a lui Hermes in unele din intruparile acestuia dezvaluind omenirii anumite invataturi ale lui RA (Locuitorul din Tablitele de Smarald - e bine de observat ca ei nu se numeau pe sine zei - iar Thoth era dintre fii omenilor, tatal sau fiind unul dintre cei mai mari in intelepciune si RA era un Copil al Luminii - cel mai mare dintre acestea), asa cum acesta la si indrumat sa faca!

Hermes in multe din intruparile sale a fost canalul prin care s-a manifestat Thoth atlantul, dar si a altor entitati cum ar fi Arh. Rafael ce aveau aceasi misiune de a oferi umanitatii anumite mistere! Deasemenea Hermes nu este singurul care a fost un astfel de canal, pe langa el mai existand si alti intelepti (trismegiti) mai mult sau mai putin publici in istoria omenirii ce au oferite mai mult sau mai putin informatii, in functie de necesitatile vremii.

Lucrarea Suprema a lui Hermes Trismegistus si una dintre putinele lucrari autentice este Tractatus Aureus in care autorul ofera din intelepciunea sa tuturor Fiilor Intelepciunii si anume unele mistere ale Inefabilului printre care si alchimia interioara si exterioara... secretul Pulberii Divine si anume Piatra Filosofala - Comoara nepretuita a filosofilor.

In cadrul acestei lucrari apar elemente comune cu ale Tablitelor de Smarald ale lui Thoth.

Daca doriti sa cititi sau sa descarcati Tablitele de Smarald ale lui THOTH Atlantul urmati linkul:

http://www.scribd.com/doc/2937153/TABLITELE-DE-SMARALD-ALE-LUI-THOTH

Daca doriti sa cititi Tablita de Smarald a lui Hermes Trismegistus urmati linkul :

http://www.alchimiasipoezia.blogspot.com/2008/12/alchimie-2.html

Daca doriti Tratatus Aureus a lui Hermes Trismegistus(Tratatul de Aur) in limba engleza urmati linkul: http://www.scribd.com/doc/14849/The-Golden-Tractate-of-Hermes-Trismegistus

PS1: Pentru cei care cred ca THOTH atlantul este un demon: Mai analizeti odata relatarile sale si deasemenea si alte surse istorice pe care le considerati benefice si o sa vedeti ca va contraziceti singuri ca prostii acceptand multe din invataturile sale fara sa aveti habar.

Si nu mai spuneti ca va lipsiti din invataturile sale ca Evangheliile sunt pline de invataturi hermetice. Acesta a fost si unul din scopurile petru care Thoth atlantul a trebuit sa ofere intelpciunea oamenilor.

PS2: Aceasta este o simpla introducere ce o voi argumenta pe larg in umatoarele postari!

Cateva citate din Tablitele de Smarald ale lui Thoth atlantul:

[...] Sa stii, omule, ca viitorul e ca o carte deschisa
pentru cel ce stie sa citeasca.
Fiecare efect va aduce cu sine si cauza lui
Caci fiecare efect provine din cauza primordiala.
Afla ca viitorul nu e fix sau stabil ci variaza
pe masura ce cauza produce efectul.
Cerceteaza cauza pe care o creezi, si vei
descoperi cu siguranta ca totul e efect.
Asa ca omule, fii sigur ca efectele pe care le produci
Sunt intotdeauna cauzele unor efecte si mai perfecte.
Afla ca viitorul nu e fix ci ca el urmeaza vointa
omului pe masura ce acesta se misca
Prin miscarile spatiului-timp catre telul unde incepe un timp nou.
Omul poate citi viitorul doar prin intermediul
cauzelor care produc efecte. [...]

[...] Ia aminte omule la profunda intelepciune ascunsa,
Pierduta pentru oameni inca in timpul Locuitorilor,
Pierduta si uitata de oamenii acestei epoci.
Afla ca acest Pamant nu e decat un portal,
pazit de puteri necunoscute omului.
Maestrii Intunericului ascund intrarea ce
duce spre taramul Paradisului.
Afla ca drumul spre sfera din Arulu
E presarat cu bariere ce se deschid doar celor nascuti din Lumina.
Pe Pamant, eu sunt pastratorul cheilor ce
deschid portile catre Taramul Sacru.
Prin puterile ce sunt mai presus de mine,
hotarasc sa las aceste chei lumii omului.
Inainte sa plec, va ofer Secretele prin care va
puteti elibera din sclavia intunericului,
Prin care puteti scapa din incatusarea carnii ce v-a legat,
Si prin care puteti sa va ridicati din intuneric spre Lumina.
Afl a ca sufletul trebuie sa fie curatat de tot ce e intunecat
Inainte de a putea intra pe portile ce duc spre Lumina. [...]

Alchimiel, 17 maritie 2009

+ Poezie 21: Despre Alchimie Partea a II-a

2009-03-13T20:33:00.014+02:00

Despre Alchimie

Partea a II-a:

I
Prin metale sublimate
Din metale purificate,
Turnând Auripigmentul
Se extrage Medicamentul.

II
Nu iţi spun minciuni
Sau alte incertitudini.
Doar iţi spun să-ncerci
De eşti între cei vrednici.

III
Înţelepţii au răspuns:
„Adevărul e atât de simplu!”
Aşa că nu te lăsa împuns
Că totul e atât de suplu.

IV
Caută Supremul în Sinele tău
Şi apoi ceea ce găseşti
E o floare crescândă în hău,
Care trebuie să o foloseşti.

V
Cel ce caută găseşte,
Cel ce bate i se deschide,
Cel ce cere şi primeşte,
Iar cel vrednic întreprinde.

Alchimiel, 13 martie 2009

Pentru a citi "Despre Alchimie" Partea a I-a +KLIK AICI+

+ Poezie 20: Ars Alkhemyca

2009-03-12T14:46:00.009+02:00

Ars Alkhemyca

I
Avem ingredientele toate
Înşirate în ceteva creuzete.
Pentru acea opera împlinită
Munca noastră desăvârşită.

II
Sublimăm materie saturniană
Spărgând cu Soare şi Lună:
Cu apa sfântă a filosofilor
Apoi cu fermentul înţelepţilor.

III
Materia se preface în nigredo,
Soarele şi Luna au dat rod
Şi au în pantece un hermafrod
Ce se transformă în albedo.

IV
Avem acum regina vieţii
Ce preface în argint metalele
Şi vindecă suferinţa morţii
Revărsând în lume fericirile.

V
Lăsăm la foc în continuare
Până ce regina dă iar naştere
Şi din ea apare un Soare
Peste filosofi încoronare.

VI
Aduce viaţa, lungă nemurire,
Zdrobeşte toate suferinţele,
Ne ajută la îndumnezeire
Şi în aur ne preface sufletele.

VII
Aceasta este arta filosofilor
Ascunsă în al nostru întuneric
Să nu o vadă ochii proştilor
Ci doar acela ce este vrednic.

VIII
Ca sticla pură tu să fii
De vrei magisterul vieţii
Şi suferinţa ta va înceta
Când pe cap el iţi va sta.

IX
Ai grijă în schimb cui spui
Căci ea lucru tainic este;
Dar oferit doar filosofului
Din slujba celor Sfinte.

X
Ea din natură se învaţă
Sau direct din inima pură
De la Cel dădător de viaţă
Să ieşi din lumea obscură.

XI
Negrul în foc se purifică,
Un foc de origine Divină
Şi apoi din el răsare Spiritul
Din care purcede Universul.

XII
Mergi pe drumul acesta
Cărare de Lumină Sfântă
Ce te înalţă din întuneric
Devenind tot mai puternic.

XIII
E cunoaşterea vechilor zei
Prea mult jinduită de zmei.
Nimic nu este nou în veşnicie
Pentru cei plini de vrednicie.

Alchimiel, 12 martie 2009

+ Alchimie: Cele 7 legi ale KYBALIONULUI

2009-03-12T13:32:00.008+02:00

Am pomenit de Hermes Trismegistus de mai multe ori prin postarile mele, el fiind parintele alchimiei si de asemenea al magiei.

Am sa postez acum cele 7 legi hermetice prezentate in lucrarea KYBALION care stau la baza intregii spiritualitati si bineinteles daca suntem atenti o sa observam ca au rol de baza si in cazul stiintei!!!

1. LEGEA MENTALISMULUI

"Totul este Spirit; Universul este mental"

2. LEGEA CORESPONDENŢEI

"Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos; Ceea ce este Jos este ca şi ceea ce este Sus"

3. LEGEA VIBRAŢIEI

"Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează"

"Cel care înţelege Legea VIBRAŢIEI a câştigat sceptrul puterii" - a spus un vechi ocultist.

4. LEGEA POLARITĂŢII

"Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate"

5. LEGEA RITMULUI

"Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în totul; măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei la stânga; ritmul este constant"

6. LEGEA CAUZEI SI EFECTULUI

"Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa, totul se întâmplă conform Legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă Legii"

7. LEGEA GENULUI

"Este un gen în toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin şi feminin; genul se manifestă în toate planurile"

Va las sa constientizati singuri aceste legi fara a va da explicatiile din Kybalion deoarece aceste sunt scrise de prosti ca mine si ca voi, care ne-ar putea oferi informatii doar pe jumatate bune sau usor pervertite, ori exista riscul de a nu le intelege corect! Odata cu constientizarea lor incercati sa le puneti in practica!(aici nu ma refer la ritualurile de proata calitate care nu fac decat sa manipuleze si sa programeze neuro-lingvistic)

Spun acestea deoarece multi au scris diverse sofisme pe baza acestor legi ale lui Hermes crezand ca au inteles cheia intelepciunii, dar de fapt ei sunt prostii ce au in mana cateva kilograme de aur si pietre pretioase in mijlocul desertului! Au comoara in mana, sunt mandrii de avutie, dar nu sunt siguri la ce le folseste in mijlocul desertului! Usor va aparea incercarea apei, setea devenind insuportabila si atuci vor renunta la comoara la fel de usor cum au gasit-o! Pacat de carat ca ala extenuiaza mai ales in desert! In final ajung sa moara mai ignoranti decat erau la inceput.

Cam asta este soarta multora, mai ales a celor organizati in scoli, ordine sau mai stiu eu alceva!

Alchimiel

+ Poezie 19: Eliberează-te şi iartă

2009-03-07T22:10:00.012+02:00

Eliberează-te şi iartă

Atunci eliberează-te
De toţi şi de toate

Şi-n libertate zboară
Ca o pasăre maeastră.

Şi treci peste limite
Unde nimeni nu ajunge
Dacă nu iartă în veci
Durerea îl va învinge.

Aşa iţi spun ce ştiu
Că acela ce a iertat
În ceruri au şi răsunat
Cântări de nu descriu.

Prin puterea de iertare
Se vede cel cu credinţa
Ca o forţa ce îndreptă
Şi păcatul spre sfinţire.

Alchimiel, 6-7 martie 2009

Dedic această poezie celui ce o înţelege!
Cine are urechi de auzit să audă!!!
Cine nu o înţelege atunci să o înţeleagă!

+ Rugaciunea iertarii in 3 pasi

2009-03-06T21:18:00.001+02:00

Rugaciunea iertarii in 3 pasi:

“1. Doamne imi cer iertare pentru tot ce am gresit fata de toti cei cu trup sau fara cu gandul, cu cuvantul sau cu lucrul , constient sau inconstient, cu voie sau fara de voie, acum sau alta data. Amin!
2. Doamne iert absolut tot celor care au gresit fata de mine in trup sau fara, cu gandul, cu cuvantul sau cu lucrul , constient sau inconstient, cu voie sau fara de voie, acum sau alta data. Amin!
3. Doamne imi cer iertare in fata Ta si a Intregii Tale Creatii pentru absolut orice am gresit cu gandul, cu cuvantul sau cu lucrul, constient sau inconstient, cu voie sau fara de voie, acum sau alta data. Amin!”

+ Poezie 18: Poezia unui Alchimist

2009-03-04T18:26:00.008+02:00

Poezia unui Alchimist

De ești un alchimist
Să știi că ești artist
Și lucrezi cu energiile
Substanțelor simple
Căutând cele subtile.

Să nu renunți la vise
Fie ele neînțelese
Cel ce caută găsește
Calea către cele Sfinte
Și frunza-i înverzește.

Din speranță se clădește
Scopul zilelor pierdute
Ce sădește-mpământare
La sămânța roditoare
Ce crește în lucrare.

O! Cunoaștere a zeilor
Îdemânarea înțelepților
Cununa oamenilor Sfiți
Trecuți prin mii de vieți
Fiind cu toții învățați.

Ce în om tu te dezvolți
Și focul vieții întețești
Sau pulberea din Soare,
Ori din Lună stralucire
Înspre stele aduce înălțare.

Să aduci tu relevare
Despre adevaruri sacre,
Să ne înalți în veșnicie,
Să ne scapi de sărăcie
Tu sălaș de vrednicie.

Alchmiel, 4 martie 2009

+ Poezie 17: IO şi Cuvântul

2009-03-01T14:43:00.002+02:00

IO şi Cuvântul

Născut am fost sub Cruce,
Pe buze cu al Lui nume dulce
Căutând să mă urc în viață
Să mă ridic din ignoranță.

Văzui drumul greu de mic,
Cu demoni șezând în întuneric,
Dar să mă înghită nu au reușit
Căci Dumnezeu ma îndragit.

Am pleacat și m-am întors
În Lumina Lui cea Sfântă
Devenind tot mai puternic,
Tot mai ferit de întuneric.

Încercări și teste am avut
Să manifest din nou Iubirea
Frații întunericului m-au vrut
Însa IO vreau doar cu Lumina.

Așa am primit cunoașterea
În visul meu din urmă.
Cuvântul ce îl dau acuma
Să străbată nemurirea.

Scriu acum în versuri
Sau în proză adevaruri
Ce așa mi-au fost lăsate
Să le dau IO mai departe.

Alchimiel, 27 februarie – 1 martie 2009

+ Alchimie: Contele de SAINT-GERMAIN si miracolul diamantelor

2009-03-01T10:34:00.005+02:00

— Domnule, spuse regele, iată cele şase diamante mici despre care v‑am vorbit. Puteţi, în faţa mea, să le faceţi mai mari?

Contele de Saint‑Germain ia cu delicateţe cele şase pie tricele scumpe din mâna regelui şi le înşiruie pe un covoraş de catifea albastră. Apoi se uită la ele cu mare atenţie, pen tru a se convinge de limpezimea lor desăvârşită; mulţumit de ce vede, dă cu gravitate din cap şi începe să şoptească nişte formule alchimice cu neputinţa de înţeles.

Regele se foloseşte de acea clipă pentru a privi jur‑împrejur prin încăpere. El îi dăruise contelui acest apartament în urmă cu un an, dar până atunci nu venise niciodată să‑l vadă. Trebuie să spunem că era destul de greu pentru Ludovic al XV‑lea să plece din castelul Chambord pentru a veni în această dependinţă fără să‑şi intrige suita şi să provoace o adevărată răsturnare a protocolului. Dar curiozita tea învinsese, căci voia să ştie cum arată locuinţa unui alchimist ce se bucura de faima de a fi nemuritor. Regele se uită atent. Nu vede cuptorul tradiţional! Nici alambicul şi nici vreo retortă. Ce decepţie! I‑o comunică domnului de Saint‑Germain. Acesta surâde cu fineţe şi îi dă următoarea explicaţie: a lucrat multe secole de‑a rândul, în multe laboratoarede alchimie, şi şi‑a păstrat metalele şi substanţele cu puteri miraculoase preparate de el odinioară. Aşa se face, spune contele, că acele vreo douăzeci de cutiuţe aşezate pe masa lui de lucru şi pe etajere conţin produse alchimice cu efecte magice şi misterioase. Însoţindu‑şi vorba cu fapta, contele apucă la întâmplare una din casete, făcută din lemn sculptat, o deschide şi îi arată Maiestăţii sale ce cuprinde. Regele se apleacă, se uită şi observă pe fundul ei o pulbere metalică foarte strălucitoare:

— E un praf de protecţie cu proprietăţi speciale, acţio nează la rece şi înlătură nu numai toate neajunsurile pe care le are un creuzet vârât într‑un cuptor, dar şi toate celelalte o peraţiuni la cald necesare transmutării plumbului în aur.

Regele ascultă aceste expuneri teoretice, dar aşteaptă mai ales demonstraţia practică. Domnul de Saint‑Germain deschide o altă cutie — dintr‑un metal de culoare întunecată — şi scoate din ea o cutiuţă rotundă, parcă din lemn de merişor. Ridică cu grijă capacul plat al cutiei şi pune în ea cele şase diamante ale regelui. Presară deasupra lor pilitura me talică argintie, acoperă cutia cu capacul şi o scutură puter nic timp de vreo două minute. Apoi deschide din nou cutia şi se uită atent înăuntrul ei. Cu faţa luminată de un surâs, se întoarce spre regalul său oaspete. Maiestatea sa aruncă înăuntru o privire şi descoperă un singur diamant, nespus de frumos şi mare cât cele şase pietre pe care le încredinţase contelui luate laolaltă. Regele nu îndrăzneşte să‑l atingă, ca şi cum s‑ar teme că o să dispară, dar Saint‑Germain îl încurajează:

— Este diamantul vostru, Sire: sunt cele şase diamante unite între ele.

Regele ia în mână minunatul diamant, îl admiră cu ochi de expert forma şi culoarea şi se declară încântat.

— Îţi mulţumesc, domnule de Saint‑Germain, această piatră este mal potrivită ca podoabă pentru corsajul doam nei de Pompadour.

Contele se înclină cu respect şi tace. Regele tace şi el, cercetând diamantul în razele soarelui care intră prin fereastră. Se gândeşte la miracol. El nu crede în această operaţie magică. Cutiuţa din lemn de merişor seamănă întocmai cu cea folosită la Curte, anul trecut, de un scamator priceput. Artistul binevoise să‑i arate regelui tot mecanismul. Un ca pac cu fund dublu îi îngăduia să camufleze micile obiecte aşezate în cutie şi să descopere un obiect mai mare, ascuns înainte în interiorul ei. Artistul îi uimise pe curteni, transformând astfel boabele de grâu în perle. Ludovic al XV‑lea este convins că şi contele foloseşte aceeaşi metodă. Îl admiră mult pe domnul de Saint‑Germain pentru vastele lui cu noştinţe şi pentru buna sa dispoziţie, dar nu crede în puterile‑i oculte. Rupând tăcerea, îi pune contelui următoare întrebare insidioasă:

— Dar unde aţi găsit un diamant atât de frumos?

— Sire, după cum v‑am mai spus, el nu‑i decât suma celor şase diamante ale voastre, îi răspunde Saint‑Germain fără să se tulbure.

— Ţţţţ... ţtţţ... adaugă Ludovic al XV‑lea, într‑o bună zi, tot îmi vei dezvălui originea averii dumitale. Oricum, ştiu că o foloseşti cu generozitate. Asta mi‑ar fi de ajuns, dacă n‑aş fi atât de curios... Nădăjduiesc, aşadar, că într‑o bună zi...

Şi regele îl conduse prieteneşte pe domnul de Saint‑Germain spre apartamentele regale unde îi aşteptau curtenii.

Sursa: Gerard Majax - Magicienii

+ Istorie: Legenda Lupului Alb

2009-02-26T12:10:00.010+02:00

Leganda Lupului Alb

Daniel Avram - Lupul alb

In codrii batrani ai muntilor, sub bolta instelata,
in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima pura
pot auzi si acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb.
Pamantul, frunzele si cerul il cunosc prea bine.
Voi il auziti?
Legendele sacre ale Dacilor Liberi
Felix Crainicu, Cristi Ionita

"Se povesteste cum in muntii ce-l adaposteau pe Marele Zeu al Geto-Dacilor se afla un preot al lui Zamolxis care avea parul alb ca neaua. Preotul nu era batran, era chiar un barbat in floarea varstei si cu mare putere, dar care pur si simplu asa se stia de cand era pe lume, cu plete lungi si albe ca omatul. La inceput, el umblase din sat in sat si vorbise cu oamenii, convingandu-I de adevarata credinta, de puterea si bunatatea marelui Zamolxis. Aceasta ii era menirea de preot si o indeplinea cu sarg deosebit si bucurie, pentru ca era convins de ceea ce facea. Preumblarile sale intre hotarele tarii au durat pana in clipa in care Zeul a aflat ca are in el un slujitor puternic si demn de incredere, asa ca l-a chemat in munti, mai aproape de el. Acum, preotul cu parul alb ca neaua nu mai era nevoit sa ceara in fiecare noapte adapost si mancare taranilor. Avea propria sa coliba la intrarea intr-o pestera. Fructele padurii erau hrana sa, iar un izvor din apropiere ii dadea cea mai dulce apa din cate fusesera vreodata pe pamant. Preotul nu statu degeaba in padure. Pentru ca nu avea aproape oameni carora sa le vorbeasca, incepu sa glasuiasca vietuitoarelor codrului. Mai mult: stand cat era ziulica de lunga singur si avand ca tovarasie doar fiarele padurii, le-a prins graiul. La inceput era mai greu, doar intelegea, apoi, incetul cu incetul a inceput sa le si vorbeasca pe limba lor, sa le ajute sis a le ceara sfaturi cateodata. Nu de putine ori a facut in asa fel incat animalele sa nu se mai ucida intre ele.
Preotul cu parul alb ca neaua ajunsese in cativa ani un adevarat conducator al padurii, dar dintre toate vietuitoarele de acolo, mari si mici, cel mai bine se intelegea cu lupii, acestia fiind cel mai aproape de sufletul sau. Haitele veneau mereu la coliba din gura pesterii pentru a vorbi cu preotul, iar atunci cand foamea mistuitoare le cerea sa omoare vreo ciuta, omul nostrum mergea chiar in fruntea lor la vanatoare invatandu-I pe lupi sa aleaga pentru hrana animalele bolnave sau batrane. Le spunea:
-Cu totii ne-am nascut pe acelasi pamant si traim pentru bunul nostrum stapan, Zamolxis atotputernicul. Si eu, si voi, dar si bietele ciute. Fiecare lucru are cate un rost pe lume, asa ca sa nu ucideti decat caprioarele care, dintr-o pricina sau alta, nu mai sunt de trebuinta.-
Haitele ascultau cu luare aminte la vorbele sale. Atunci cand nu intelegeau, intrebau. Se mai certau din cand in cand, dar intotdeauna dupa astfel de clipe veneau la preot si-i cereau iertare daca il suparasera cu ceva. Il iubeau ca pe unul din fratii lor si-l respectau ca pe o capetenie. Viata preotului nostru continua multi ani asa, dar soarta sa avea sa se schimbe in curand. In vremurile in care ne aflam, nu numai preotul, dar intreg poporul Geto-Dac traia in buna intelegere cu jivinele de prin paduri si munti, si mai ales se intelegeau cu haitele de lupi care cresteau si se inmulteau sub obladuirea Zeului. Poate tocmai de aceea preotul cu parul alb ca neaua se apropiase atat de mult de ei…poate fusese mana lui Zamolxis, asta nu o mai stim, caci pierdut pe veci in negura vremii ramane acest lucru.
Dar daca Geto-Dacii traiau uniti prin si intru credinta in Zamolxis, haitele lupilor nu aveau un conducator care sa le adune si sa le indrume. Afara de foame, nimic nu le tinea impreuna. Zamolxis intelese cat de mare ajutor ii pot adduce lupii in vremurile de izbeliste ce se vesteau, asa ca se horati asupra unui gand ce de multa vreme il framanta. Il chema la el pe preotul cu parul alb ca neaua.
-Preotule, spuse Zeul, am urmarit pas cu pas tot ce ai facut de la venirea ta in munti si pana acum. Stiu cat de bine te intelegi cu salbaticiunile padurii si mai cunosc si faptul ca haitele de lupi te asculta orbeste. Sufletul ti-l stiu de mai demult pe de-a-ntregul. Iata acum de ce te-am chemat la mine si pentru ce ti-am spus mai intai toate aceste vorbe: se apropie vremuri grele si a sosit clipa ca sacrificiul tau sa ajute neamul Dacilor. Esti gata sa te supui, sa urmezi calea destinului tau?
In timp ce graia, Zamolxis se uita in ochii si in sufletul preotului cu parul alb ca neaua. Isi dadu seama, inca o data, ca are in fata un supus ce s-ar fi aruncat si-n flacari pentru fericirea tarii sale. Preotul cazu in genunchi la auzul cuvintelor rostite de zeu si vorbi apoi, molcolm, la fel cum o facea odinioara taranilor pe care-I povatuia despre adevarata credinta si puterea ei:
-Stapane, nu cunosc nimic sa-mi fie mai drag decat meleagurile acestea, libertatea si fericirea neamului meu. Vointa ta, preabunule Zamolxis, este lege pentru mine, iar daca sacrificial meu poate fi de ajutor nu pot decat sa-ti multumesc ca m-ai ales. Porunceste sa mor si asa voi face, daca asta trebuie. Sunt la picioarele Zeului meu si ma supun.
-Nu, preotule cu parul alb ca neaua, spuse Zamolxis, moartea ta mie nu mi-ar fi de nici un folos, iar in inimile dusmanilor tarii ar adduce o mare usurare, pentru ca soarta gliei noastre va depinde, de aici inainte, si de tine. Asa sa stii!
Zamolxis tacu pret de cateva clipe parand ca se gandeste la ceva anume, apoi il privi adanc in ochi pe preot si continua:
-Te voi transforma prin puterea mea si-a Pietrei Sacre, intru gloria vesnica a Dacilor Liberi, intr-un lup…dar nu intr-unul obisnuit. Parul ti-e alb ca neaua si asta iti arata gandirea ta adanca. Bratul ti-e puternic, iar asta dovedeste forta ta. Iti voi darui nemurirea si vei deveni Marele Lup Alb, conducatorul in lupta sip e timp de pace al tuturor haitelor de lupi de pe cuprinsul Marii Dacii. Vei fi, ca si pana acum, supusul meu.
Preotul cu parul alb ca neaua avea lacrimi in ochi atunci cand vorbi din nou:
-Stapane, nu sunt demn de aceasta cinste!
-Asta nu tu o hotarasti, raspunse aprig Zamolxis, ci eu. Hotararea mea este luata.
-Ma voi supune cu dragoste, preabunule Zamolxis.
-Stiu. Dar iata ce trebuie sa faci: prima ta menire este sa unesti toti lupii sub cuvantul si porunca ta, astfel incat sa fie gata de lupta, iar la cel mai mic semn al tau sa se adune pentru a-mi asculta poruncile. Cand acest lucru va fi bine adus la indeplinire, vei veni alaturi mie, in Muntele Sacru, pe care nu-l vei mai parasi, afara doar de cazurile de primejdie grava pentru tara.
Dupa ce termina ce avea de spus, Zamolxis se ridica de pe tronul sau de granit si se indrepta spre Piatra, o ridica de la locul ei si o inalta spre cer. Din inima Pietrei Sacre a Geto-Dacilor porni o raza de lumina ce il invalui dintr-o data pe preot intr-o ceata orbitoare. Orice muritor de rand si-ar fi pierdut vederea in fata acelui fantastic spectacol. Ca prin minune, preotul cu parul alb ca neaua se transforma in lup, dar nu intr-unul ca toti ceilalti ci intr-unul asa cum nimeni n-a mai vazut unul asemanator nici pana atunci si nici dupa aceea. Lupul nou aparut era unic in toata semintia sa. Mare de statura cat un urs, avea ochii precum jaratecul, labele puternice, ghearele si coltii lungi si ascutiti ca sabiile, iar blana sa era alba, alba, mai alba decat laptele. Prin vrerea si puterea bunului Zamolxis, se nascuse Marele Lup Alb al Dacilor Liberi. Din acea clipa, destinul patriei avea inca un aparator de temut.
Misiunea Marelui Lup Alb incepu imediat si nu a fost nevoie de vreme prea indelungata pentru ca toate haitele de lupi din tara, de la catelandri abia nascuti si pana la cei mai batrani si neputinciosi, sa se afle sub conducerea sa. Pasamite, lupii asteptasera si ei indelung momentul in care vor avea un stapan demn, un ales al Zeului. Marele Lup Alb a avut grija sa invete haitele sa nu mai atace casele si gospodariile oamenilor pentru a le prada, iar la strigatul sau trebuiau sa se adune cu totii pentru a porni la lupta. In acest timp, Zamolxis le-a cerut dacilor sa-si ajute fratii de sange, cum erau considerati lupii, sa le ofere hrana si adapost ori de cate ori era nevoie. Acestia din urma, la randul lor, aveau datoria invatata de la conducatorul lor si trebuiau sa-i ajute pe Geto-Daci in lupta si in apararea Muntelui Sacru. Marele Lup Alb mergea tot timpul la Zamolxis, ducandu-i vesti aflate de la lupii ce erau cata frunza si iarba prin muntii si luncile Daciei.
Nimeni nu trecea spre Hotarul Sacru fara ca fiarele sa aiba de stire, anuntandu-si imediat carmuitorul. In momentele de cumpana, cand oamenii erau atacati si libertatea sau viata le era pusa in pericol, ei mergea in lupte alaturi de armate si loveau dusmanii de unde acestia se asteptau mai putin. Nenumaratele victorii ale dacilor au fost castigate cu ajutorul lupilor, care isi ofereau ofranda de sange pentru apararea minunatului taram al Daciei. Tot ei erau aceia care patrundeau nestiuti de nimeni in taberele dusmane aducand informatii nepretuite Marelui Lup Alb pe care acesta, la randul sau, le transmitea comnadantilor de osti. Marele Lup Alb avea si sarcina de a adduce in fata Zeului, la judecata, tradatorii si lasii. Dupa ce netrebnicii erau judecati dupa faptele lor, erau oferiti fara de mila lupilor, caci nu aveau dreptul la Sacrificiul Suprem al Nemuririi, ci trebuiau sa aiba o moarte cat mai injositoare si nedemna, pentru a fi dati exemplu celorlalti. Toti cei care se simteau vinovati se temeau de Marele Lup Alb, care era fara de mila in astfel de cazuri, dar cei drepti si bravi, atunci cand auzeau din mijlocul muntilor mugetul sau de lupta, simteau cum se infioara pana in strafundul finite de mandrie si curaj, pornind in lupta cu gandul ca nimeni nu-I poate invinge. Mana protectoare a Zeului era deasupra lor si ii apara.
Atunci cand dusmanii se simteau impresurati de haite si oameni, si auzeau cantul de lupta al Marelui Lup Alb, intelegeau pe data ca sfarsitul nu le poate fi prea departe, singura cale de scapare ce le mai ramanea fiind rusnioasa fuga. Vrajmasii capturati in lupta si tradatorii erau cei care aveau parte de cea mai cumplita soarta. Totusi, in acele vremuri, in randurile Dacilor erau putini tradatori, si cei mai multi proveneau din multimea strainilor adapostiti din mila acestui popor brav, dar care in micimea lor nu se multumeau intotdeauna cu ce li se oferea, dorind mereu tot mai mult. Daca pe tradatorii pripasiti ii devorau lupii, pe nenorocitii din randurile poporului lui Zamolxis ii lasa, dupa judecata, sa moara de foame in chinuri groaznice. Sila ce o aveau lupii fata de ei nu ii lasa nici macar pe ei sa se apropie de lesurile lor. Intr-o vara, pe cand Zamolxis privea cerul instelat din fata intrarii in Muntele Ascuns si se gandea la poporul sau drag, Zeul il intreba pe Marele Lup Alb:
-Spune-mi, prietene credincios, crezi ca ar trebui sa te fac din nou om? M-ai slujit secole la rand si poate ti s-a facut dor de ceea ce erai candva.
Marele Lup Alb privi mirat spre Zamolxis si grai:
-Stapane, gandurile mele nu stau la ceea ce mi-as putea dori eu. Destinele Daciei si fericirea semenilor mei sunt mai presus de orice vrere a mea.
-Stiu asta, spuse Zeul zambind cu caldura, dar daca ai vrea te-as putea intoarce la fiinta muritoare ce erai.
-Marite Zeu, Dacii au nevoie de mine asa cum sunt acum, iar nu altfel. Datoria ca om mi-am facut-o pe cand umblam prin sate, iar fara mine, asa cum sunt, haitele s-ar destrama si nu ar mai ajuta in lupte. Apoi, in scurta vreme, ar incepe iarasi sa atace oamenii si gospodariile lor. Lasa-ma, rogu-te, asa cum ma aflu, pentru ca hotararea de atunci a fost inteleapta.
-Bine, Mare Lup Alb. Am sa-ti respect voia si-ti multumesc pentru credinta ta, dar totusi iti voi spune de ce te-am intrebat aceasta.
-Urechile imi sunt ciulite, bunule Zamolxis.
-Se apropie vremea cand n-am sa te mai pot face om iarasi. In curand va veni momentul greu cand ne vom retrage in Munte si de acolo vom veghea.
-Eu insumi simt asta, marite, ofta Marele Lup Alb. Stiu insa ca de mai mare folos iti pot fi asa decat ca om. -Bine, Mare Lup Alb. Asa va fi, precum ai grait.
-Stapane! Relua usor lupul.
-Da, prietene, ce te framanta? Marele Lup Alb statu putin in cumpana intrebandu-se daca era mai bine sa taca sau sa deschida gura. Zeul fu cel care hotari:
-Graieste, nu ai teama! Spune-mi ce ai pe suflet!
-Marite Zamolxis, iata ce ma tot intreb de ceva vreme incoace: oare nu se poate face ceva pentru a feri pe Dacii Liberi de greseala ce-o vor savarsi? Zamolxis se incrunta usor la gandul ce-i trecuse prin minte si spuse ferm:
-Nu, Mare Lup Alb! Nu exista leac, oamenii singuri trebuie sa-si traiasca viata asa precum aleg. Sa vada unde gresesc si sa se caiasca. Noi nu avem nimic a face, nu ne sta-n putinta.
-Inteleg, stapane.
-Acum hai sa mergem! mai adauga Zeul.
Cei doi se retrasera in inima Muntelui Sacru care avea sa devina, nu peste multa vreme, pentru totdeauna, Muntele Ascuns. Pentru asta, insa, vor mai trebui sa treaca secole, pe care noi le vom parcurge ca si pana acum. Nu ne mai ramane decat un singur lucru de facut, si anume acela de a reinoda firul povestii din locul in care a fost intrerupt. Legatura Marelui Lup Alb si, prin el, a haitelor, cu Geto-Dacii era profunda, dar se oare ca, de multe ori, mai bine intelegeau lupii decat oamenii ce se intampla. Cateodata, parca, tot ei erau mai aproape de credinta stramoseasca in Zamolxis. Si asta pentru ca fiarele aveau o singura dorinta: sa apere, de era nevoie cu pretul vietii lor, Muntele Sacru si tara acestuia. Cateva secole fericite haitele Marelui Lup Alb si Geto-Dacii au trait in buna intelegere, se ajutau unii pe altii n viata de zi cu zi si in lupta, iar Marele Lup Alb conducea cu dreptate vointa lupilor ce-I erau supusi, la fel cum Zamolxis facea cu oamenii. Toate bune si frumoase, numai ca oamenii sunt nestatornici, iar cand este asa, fericirea si intelegerea nu pot dura la nesfarsit. Marea invazie era din ce in ce mai aproape de hotarele Daciei, iar o parte din supusii lui Zamolxis, spre marea lor nefericire, incepusera sa se indoiasca de puterea Marelui Zau, indreptandu-si rugaciunile si ofrandele spre alte zeitati. Se vede treaba ca frica roade sufletul omului, sau poate ca acei tradatori sperau la avutii mai mari.
Miseii nu s-au multumit numai cu tradarea si, de teama ca nu care cumva sa ajunga in fata Marelui Lup Alb, incepura sa omoare in nestire orice lup care le iesea in cale. Pacea Dacilor incepea sa se clatine datorita fricii si pierderii credintei stramosesti. Din haitele numeroase ce populau tara ramaneau pe zi ce trece tot mai putine anumale, iar lupii infricosati de moarte, se retrageau tot mai adanc in munti si paduri din calea asupritorilor, incercand sa scape de furia dezlantuita a celor care le fusesera, nu cu mult timp in urma, frati. Putini la numar mai erau cei care ascultau acum de conducatorul lor, Marele Lup Alb. Mai intai cativa, apoi din ce in ce mai multi tradatori isi luau armele la spinare si cutreiereau codrii pentru a ucide lupi. Nimeni nu rostea cu voce tare un gand anume, dar fiecare in sinea lui spera la ceva: toti doreau sa-l gaseasca pe Marele Lup Alb si sa-I taie capul pentru a-l putea arata conducatorilor romani, nadajduind astfel intr-o rasplata grasa. Pasamite printre Daci patrunsesera, prin grija tradatorilor, destule iscoade ale romanilor. Acestea stranisera la revolta pe cai mai slabi de inger mai intai si apoi, incetul cu incetul, si pe ceilalti. Acest fapt nu-l mai stiu precis nici macar cei mai batrani, insa, daramite noi.
Si astfel, intr-un tarziu, s-a petrecut ceea ce zeul stia dinainte: suparat la culme de nelegiuirile din juru-i, Zamolxis l-a chemat la el pe Marele Lup Alb si s-au retras impreuna in ascunzisul Muntelui, interzicand totodata, prin porunca apriga, haitelor adapostite in Muntele Sacru sa mai insoteasca trupele in lupta. Zeul, manios, ii spusese atunsi prietenului sau cu blana alba ca neaua:
-Poate, candva, intr-un tarziu pe care nici macar eu nu-l cunosc, Dacii se vor cai pentru greselile lor si vor intelege ca numai eu le pot conduce destinele intru fericire si pace. Pena atunci, insa, mania ce m-a cuprins va fi neinduplecata. Vom astepta impreuna, prietene, pana cand va sosi clipa in care Dacii vor crede iarasi in libertatea lor si in noi. Sa mergem in Munte si sa asteptam, este singurul lucru ce ne mai sta-n putinta acum.
Indurerat, cu ochii scaldati in lacrimi amare, Marele Lup Alb il intreba pe Zeu:
-Oare ani multi vor trece, stapane, pana atunci?
-Ani nu doar multi, ci foarte multi, Mare Lup Alb. Vremuri grele cobori-vor asupa Daciei si sufletul ma doare crunt, dar nu-i nimic ce noi am mai putea face. Vino!
mai adauga Zamolxis, dupa care cei doi se indreptara spre Triunghiul Sacru din inima Multelui Ascuns, langa Piatra Geto-Dacilor. In Triubghi ii astepta Mos Timp, Duhul Pietrei, iar in priviri i se putea citi aceeasi durere surda, nemangaiata. Nici el nu putea face nimic in calea nenorocirii ce se abatuse, cerul isi intorsese fata de la Dacii carora le slabise credinta. Nu mai rosti nimeni nici un cuvant. Tacerea era apasatoare, dar tot ce fusese de spus, se auzise deja. Priveau bolta inalta a Grotei si fiecare traia in sine propria durere, care era si durerea celorlalti. Cu toata vitejia de care au dat dovada cei care mai credeau in Zamolxis, fara ajutorul Zeului si a Marelui Lup Alb, acesti ultimi bravi Daci au fost in cele din urma invinsi, iar cei care au reusit sa scape cu viata s-au refugiat in adapostul oferit de marea cetate a Muntilor Apuseni.
Din cand in cand, in toiul luptelor, Marele Lup Alb putea fi zarit pe cate vreo colina indepartata cum privea la moartea fratilor sai. Nimeni insa nu l-a mai auzit, iar daca cineva s-ar fi putut afla destul de aproape de el incat sa-i poata citi sufletul prin ochii inlacrimati, si-ar fi dat seama ca marele conducator cu blana alba ca neaua plange cu durere. In fata sa se desfasura infrangerea pas cu pas a poporului sau drag, iar el nu putea decat sa priveasca neputincios. O data cu biruirea definitiva a Dacilor, Marele Lup Alb s-a retras fara cale de intoarcere langa stapanul sau, Zamolxis, iar sub privirile muritoarilor de rand nu s-a mai aratat decat rar, foarte rar. Cand o facea, insemna ca erau vremuri de mare izbeliste pentru urmasii Dacilor Liberi. Nu intra in lupta, nu aduna haitele, doar privea cu jale, dupa care revenea langa Zeu, povestindu-i ceea ce se intampla afara.
Desi s-au scurs de atunci multime de secole, Marele Lup Alb si astazi mai vegheaza si asteapta indurarea Zeului intru iertarea Dacilor Liberi, in randul carora el insusi se nascuse. Inca mai spera sa vina clipa in care Zamolxis ii va cere sa stranga iarasi haitele pentru a alunga dusmanii, pentru a recladi vechiul regat Dac, pentru a bucura urechile credinciosilor si a inspaimanta pe tradatori prin urletu-i de lupta, cantul atat de dulce al neimblanzitului Mare Lup Alb."

+ Alchimie: Raspuns lui Daquinus

2009-02-25T13:44:00.013+02:00

Raspuns lui Daquinus

Ca bine ai raspuns! Primul scop al "pietrei" este transmutarea din inferior in superior a artistului caci si alchimistul si gradinarul si chiar si pescarul practica o arta. Desavarsirea sa fiind pe primul loc, aceasta realizandu-se pe drumul purificarii sale.

Transmutarea se petrece la nivel spiritual (energetic) in absolut toate cazurile, fie la nivelul fiintelor umane fie la nivelul metalelor.

Cel mai important ingredient al pietrei este insusi "gradinarul"(artistul) ce are grija de samanta sa. Daca acesta este harnic in munca sa si foarte grijuliu cu samnata lui; atunci aceasta va germina, va face mustati si tulpina, in timp ajungand la frunze, flori parfumate si apoi sfarsind prin a da rod insutit. Dar daca ingrijitorul o va ignora, aceasta va muri si nu va mai da rod. La fel si in cazurile cand semintele sunt prost ingrijite ele ajungand la un anumit nivel si se usuca din cauza "grijii" ineficiente a gradinarului.

"Piatra Filosofala" este pulberea divina ce actioneaza la nivelul constiintei omului indumnezeind-ul incetul cu incetul pana la perfetiune, exact ca si cu metalele, ele devenind din inferioare in superiore. Cel ce va cauta piatra pentru metale scumpe si diamante nu o va gasi caci aceasta se realizeaza doar la nivel de constiiinta.

Iisus Hristos este "Piatra Filosofala" dupa care s-au scris invataturile crestine(evangheliile apostolilor) si la fel ca si in orice "arta" multi crezand ca au inteles corect au devenit indumezeiri false sau preafericiti pe cotizatia altora, iar putini au fost si sunt cei care descopera "piatra spiritualitatii" cu adevarat ajungand la nivelul Hristic. Aceasta este comoara ce o cauta filosoful nostru!

Acesta din urma este doar un exemplu simplu aplicabil in toate spiritualitatile lumii. Dar putine spiritualitati au o "piatra" de gasit si astfel restul ce nu au un "scop" doar se invart in cerc cautand cercul (infinitul, eternitatea, Desavarsirea) intrebandu-se unde este acesta si unde se termina cautarea neintelegand ca aceast sfarsit este acealsi cu inceputul.

Inceputul e sfasitul si sfarsitul e inceputul la fel cum spune si Hermes "ce este dedesupt e la fel cu ceea ce este deasupra" si invers, astfel putem deduce ca arta fie exterioara, fie interioara este la fel si de aceea nu a putut cadea pe maine meschine ce doreau bogatiile lumii ea cerand eforturi spirituale.

Tot din aceleasi cuvinte ale lui Hermes pe care le-am auzit si din gura lui Iisus, Zalmoxe, Shiva si multe alte fețe desavasite, primii trei fiind asemenea in cunoastere si manifestare (dar cu misiuni diferite), observam ca omul fie ca e intelept(metal superior) sau ignorant(metal inferior) e din aceiasi materia o Intregului (Dumnezeu) si prin purificarea ingnorantului cu Duhul Sfant (Spiritul sau Mercurul Filosofilor) a lui Iisus Hristos (Piatra Filosofala) se ajunge la nivelul inteleptului (aurul cel mai pur).

De am spus minciuni imi cer iertare!

Alchimiel, 25 februarie 2009

+ Nicolas Flamel și Cartea Misterioasă din vis

2009-02-23T21:24:00.007+02:00

Nicolas Flamel și Cartea Misterioasă din vis

Totul a început în 1357, când Nicolas Flamel avea douăzeci şi şapte de ani. În căsuţa sa de lângă biserica Saint Jacques de la Boucherie, care îşi înălţa spre cer turnul cu gorgone infernale, el îşi făcea meseria de copist. Recopia opere istorice, cărţi sfinte sau glose religioase pentru studenţii de la universitate şi pentru nobilii literaţi. Ducea o viaţă liniştită şi obscură, fiind înconjurat de manuscrise, suluri de hârtie şi pergamente. Se minuna când transcria faptele măreţe din timpul cruciadelor, predicile preoţilor de la Sorbona, extrapolările splendide ale filosofilor antichităţii. Din când în când, peniţa i se oprea din scris, scrâşnetul ei pe hârtie se întrerupea şi mintea lui Nicolas evada într un univers himeric. În acele momente, în el dănţuiau cuvinte latine şi nume ebraice, armatele regilor Franţei se desfăşurau într un cortegiu nestăvilit sau îi vedea pe Apostolii lui Iisus adunaţi la Cină, uneori i se părea că rătăceşte pe colinele Iudeii, unde odinioară Dumnezeu s a înfăţişat sub formă omenească... Dar curând îşi relua lucrul, apucându-se de vreo miniatură, literele deveneau imagine şi prindeau viaţă.
Într-o noapte, Nicolas a avut un vis. Dar fost a oare un vis sau o apariţie ivită pe când abia aţipise, o manifestare palpabilă a destinului? Un înger cu faţa luminoasă se afla aici, la picioarele patului; aripile sale albe umpleau cămăruţa şi ocupau tot spaţiul. Încet, serafimul îşi deschise braţele, ţinea în mâini o carte cu coperte strălucitoare de aramă, cerul se deschisese pentru a lăsa să coboare pe pământ acest spirit luminos, deodată se auzi o voce ca o melodie de pe cealaltă lume:
— Priveşte bine această carte. Ţi se pare necunoscută, ţie, ca şi tuturor celorlalţi oameni, dar într o zi vei vedea în ea ceea ce trebuie să vezi şi vei şti ceea ce nimeni altul nu ştie...
Nicolas întinse mâna pentru a lua cartea cea enigmatică, dar forma dispăru într-un nor ce se risipi curând. Impresionat, mişcat până în străfundul fiinţei sale, copistul se aşeză pe pat. Camera era rece şi întunecoasă. Cu degetele tremurătoare, aprinse o lumânare; flăcăruia pâlpâi, cercetă pereţii de piatră ca şi cum ar fi căutat încă, în jurul lui, urma visului. Dar nu găsi nimic şi, în depărtare, se auzea doar glasul paznicului de noapte: „Dormiţi, oameni buni... dormiţi..."
Câteva zile mai târziu, Nicolas Flamel se afla în magherniţa sa, ca de obicei, aplecat asupra mesei de lucru şi recopiind cu mare grijă un pasaj din Cartea cuvintelor sfinte şi a faptelor bune săvârşite de preasfântul nostru rege Ludovic, de domnul de Joinville... O mie opt sute de vase plecaseră spre Levant, vântul sufla şi umfla pânzele... Copistul îşi ridică privirea şi zări în faţa lui un bărbat pe care nu-l auzise intrând. Obrazul vizitatorului părea ars de soare, hainele îi erau prăfuite de pe drum şi părea sfârşit de oboseală. Nicolas se uită la el cu bunăvoinţă, îi surâse şi îl întrebă cu amabilitate, pe un ton blând, fără să l repeadă:
— Nu-i aşa că vii de departe? Odihneşte-te puţin pe bancă. Prietene, ai văzut vreodată marea?
Dar se vedea bine că bărbatul nu înţelegea deloc limba franceză. Deschise uşa, dar nu rosti decât cuvinte scrâşnite, de neînţeles. Privi cu teamă în jurul lui şi apoi, liniştit, îşi deschise desaga şi scoase din ea, cu foarte mare grijă, un obiect dreptunghiular, învelit în fâşii de pânză. Desfăcu cu încetineală fâşiile de pânză şi scoase la iveală o carte. Lui Nicolas îi veni să leşine de emoţie. Cartea... şi legătura asta... le mai văzuse... totul i se arătase în visul pe care îl avusese cu o noapte în urmă; îngerul îi întinsese aceeaşi carte! Plin de nervozitate, Nicolas luă cartea în mână, parcurse repede cele douăzeci şi una de foi făcute dintr un papirus fin şi rar; se uită cu atenţie la caracterele misterioase şi la desenele alegorice, viu colorate. Pe prima pagină, el citi următoarea inscripţie, scrisă cu litere mari şi aurite: ABRAHAM JIDOVUL, PRINŢ, PREOT, LEVIT, ASTROLOG ŞI FILOSOF, CĂTRE POPORUL IUDEU, ÎMPRĂŞTIAT PRIN MÂNIA LUI DUMNEZEU PRINTRE GALI. SALUT. D. I.
Străinul îl făcu pe copist să înţeleagă că dorea să scape de această carte, accepta să i-o lase în schimbul doar a doi florini. Nicolas îi dădu banii fără să mai discute. Bărbatul băgă banii în buzunar, parcă uşurat, şi plecă în tăcere, aşa cum venise.

Extras din:

MAGICIENII de Majax Gerard

+ Satelitul IO a lui Jupiter

2009-02-22T09:42:00.007+02:00

Astronomii au observat recent pete luminoase neobisnuite pe Jupiter, cauzate de luna planetei, denumita Io.

Dincolo de faptul ca Io prezinta cea mai spectaculoasa activitate vulcanica din sistemul solar, luna creeaza aurore asupra planetei Jupiter asemanatoare cu cele existente la Polul Nord. Luminile aurorei generate de luna vulcanica sunt numite de astronomi "talpa" lui Io.
Din studiile anterioare, cercetatorii au descoperit ca “talpa” lui Io este o lumina puternica, urmata imediat de alte lumini. Aceste puncte sunt situate in aval, in apropierea unei curgeri de particule incarcate, care se afla in jurul planetei.
In prezent, o echipa de planetologi din Belgia si Germania a descoperit ca "talpa" lui Io include o pata de lumina mai slaba, localizata neasteptat de sus fata de nucleul luminos.
Fiecare aparitie a acestor puncte luminoase se petrece dupa un tipar diferit. Cand principalul punct luminos, cel numit “talpa”, este precedat de o alta pata in nordul sau in sudul emisferei lui Jupiter, atunci apar si alte spoturi mai joase, situate in emisfera opusa.

“Pana in prezent, am observat doar punctele luminoase din zonele joase. Acum ne-am facut o imagine mai exacta asupra situatiei. Rezultatele sunt surprinzatoare, pentru ca nici o teorie nu prezicea aparitia puctelor luminoase in zonele de sus", a declarat Bertrand Bonfond de la Universitatea din Liege, Belgia, membru al echipei care face observatiile.
“Asemenea unei pietre in apa, Io obstructioneaza curgerea particulelor incarcate sau a plasmei, in jurul planetei Jupiter. De vreme ce luna intrerupe acesta curgere, ea genereaza valuri puternice de plasma, care arunca electronii in atmosfera lui Jupiter, creand aurora.”

Noua descoperire anuleaza toate tiparele existente pana in prezent asupra “talpii” lui Io, facand loc unei noi interpretari, conform careia o mica parte dintre acesti electroni reusesc sa traverseze ambele emisfere.

Sursa: Science Daily

+ Poezie 16: Despre Alchimie Partea a I-a

2009-02-21T22:26:00.012+02:00

Despre Alchimie

Partea a I-a:

Născută în inima Khem-ului
Din măreața Floare a Vieții
Preschimbare a Întregului
Precum Soarele Dimineții.

II
Aceasta e un cântec dulce
Al unei arte perfect divine
Menită ca amarul să-l înece
Și s-aducă fericire în tine.

III
Ea, provine din Lumină
Fiind generată de Lumină,
Iar din pamânt facem Aurul
Din care obținem Serul.

IV
Cu ea se vindecă lumea
De neajunsuri și de vicii,
Se disipă umbra morții
Din negura oarba a nopții.

V
Din Argintul viu al Sulfului
Se naște întrega lume,
Iar cu Argintul Orientului
Formăm substanțe supreme.

Alchimiel, 10-21 februarie 2009

+ Protejarea Artei de Ignoranti

2009-02-20T21:17:00.010+02:00

Multi au incercat sa obtina marile bogatii ale alchimiei. Unii mai mult petru aurul si argintul artei, altii Elixirul Vietii, ici colo cate unu pentru medicamente, iar altii pentru a o folosi in scopuri malefice de manipulare a celor ce ii inconjoara.

In schimb experienta ne arata ca toti acestea au dat gres in scopurile lor meschine, ei aflandu-se inca la stadiul de ignoranti lipsiti de cunoasterea adevaratei arte care se invata numai prin Gratia Divina.

Numai Dumnezeu poate releva omului secretele artei spagyrice atat de cinstita de adevaratii filosofi precum Hermes Trismegistus, Paracelsus, Roger Bacon, Philalletes sau multi altii.

Asa ca ignorantii nu vor gusta din roadele Pomului Vietii ce este rezervat doar Fiilor Cunoasterii Artei Supreme.

Din vremea Atlantidei si pana acum arta nu a fost niciodata destainuita multimii de ignoranti ea pastrandu-se intacta pana in ziua de azi in mainile filosofilor(ce o apreciaza).

Tainuirea ei a fost adoptata datorita faptului ca daca arta ar fi cazut pe maini gresite aceasta ar fi fost devalorizata, iar omenirea ar fi cazut in pacat folosind Piatra Filosofala in mod egoist pentru sporirea bogatiilor materiale si putere de manipulare (exact asa cum au dorit si vechii atlanti decazuti) si nu pentru purificarea spirituala. Destainurea acesteia ar duce la autodistrugere datorita ignorantei si prostiei umane.

Roger Bacon afirma:

"Adevarul nu trebuie dezvaluit oricarui om de nimic, caci ar deveni cel mai josnic lucru, pe cand in mana filosofului, devine cel mai pretios lucru".

La fel spune si Hermes Trismegistus cel care a facut posibila invatarea artei de la atlanti: "Nu aruncati margaritare la porci".

Astfel de cuvinte a adresat si Mantuitorul Iisus apostolilor Sai ca nu cunva sa arunce margaritarele la porci caci acestea ar fi devenit balegar fara valoare(e bine de stiu ca Evangheliile apostolilor sunt pline de invataturi de alchimie exterioara si interioara, mai ales a doua care este scopul principal).

Toti alchimistii care au realizat Marea Opera au lasat omeniri in dar prin scrieri oculte metoda prin care ei au reusit sa atinga desavarsirea lui Dumnezeu in aceasta Arta a Creatiei.

Practic Arta aceasta nu este de loc ascunsa ci doar trebuie sa inveti sa o vezi in Natura si in tine. Filosofii au lasat sute de scrieri(unele cei drept false ale filosofilor falsi si cateva a celor egoisti) legate de Pomul Vietii, dar pentru a le intelege trebuie sa invatam sa intelegem cu adevarat ceea ce ei doresc sa ne ofere in dar.

"Adevarul Ultim este atat de simplu..." - Ramana Maharshi

Alchimiel, 20 februarie 2009

+ Fragmente din texte alchimice

2009-02-16T12:14:00.008+02:00

Toata lumea cand cauta ceva despre Alchimie doreste sa citeasca niste texte originale ale unor alchimisti adevarati sau a celor care au vazut acea substanta magica ce are puterea de a transmuta orice lucru inferior intr-unul superior.

Ei bine m-am gandit sa postez cateva pasaje interesante despre Piatra Filosofala, Mercur Filosofal si altele de prin alchimie...

Pentru cei interesati de aceasta cale de elevare este bine sa inceapa cu Tabla de Smarald a lui Hermes Trismegistus(clic aici) si apoi ar mai fi Tractatus Aureus (Tratatul de Aur a lui Hermes Trismegistus) si Revelatiile lui Hermes explicate de Paracelsus. In Tabla de Smarald si in Tractatus Aureus (Tratatul de Aur) stau toate secretele alchimiei, unele explicate in Revelatiile lui Hermes.

Aici ve-ti gasi ingredientele, raporturile si modul de lucru.

Dar nu uitati acestea sunt cele mai oculte scrieri despre Piatra Filosofala!!! Si este extraordinar de greu sa spargeti codul. Se lucreaza numai cu substante perfecte si foarte subtile ignorantilor.

Pana una alta lectura placuta dragii mei!!!

"Toate stiintele din lume, Fiul meu, sunt intelese prin Intelepciunea ascunsa, iar acesta si invatarea Artei constau in aceste minunate elemente ascunse, pe care le descopera si le completeaza"

Hermes Trismegistus, "Tractatus Aureus (Tratatul de Aur)"

"Am vazut si am atins Piatra Filosofala de mai multe ori. Culoarea ei seamana cu cea a prafului de sofran, dar era grea si stralucitoare precum sticla zdrobita. O data am dat si eu o patrime dintr-un graunte - numesc un graunte acea parte imultita cu 600 face o uncie. Am proiectat aceasta a patra parte dintr-un graunte peste opt uncii de mercur incalzit intr-un creuzet. Rezultatul a fost de opt uncii, fara unsprezece grame, din aurul celmai pur."

Jean Baptista von Helmont - discipol a lui Paracelsus

"Privesc cu entuziasm evolutia celor trei culori diferite care stau marturie pentru Munca Adevarata. Este perioada Pastelui; am facut o proiectie a Prafului meu divin pe mercur si in mai putin de o ora s-a transformat in aur pur. Numai Dumnezeu Stie cat am fost de bucuros si cat de mult Ii multumesc pentru marea Lui milostivire si bunavointa si ma rog ca Duhul Sfant sa ma lumineze si mai mult ca sa pot folosi ce am obtinut numai pentru slavasi onoarea Sa."

Denys Zacharia

"Stibiul, asa cum spun filosofii, este compus din nobilul mineral Sulf si a fost cinstit ca plumb negru al inteleptilor. Arabii, in limba lor, l-au numit Asinat vel Asinat, alchimistii il numesc Antimoniu. Totusi, se va ajunge la considerarea inaltelor Secrete daca cercetam si recunoastem felul in care Soarele este exaltat,asa cum Magii au descoperit ca acest mineral a fost atribuit de Dumnezeu constelatiei Berbecului, care isi ia exaltarea sau inaltarea.

Desi aceste lucruri sunt desconsiderate de oamenii obisnuiti, oamenii inteligenti ar trebui sa stie si sa fie mult mai atenti ca exact la acest stadiu infinitatea secretelor poate fi, cu un mare avantaj, partial contemplata si partial explorata. Multi, dar acestea sunt ignoranti si neinteligenti, sunt de parere ca daca ar avea doar Stibiu, vor ajunge la el prin Calcinare, altii prin Sublimare, unii prin Reverberare si Extractie, obtinand marele Secret, Uleiul si Perfectum Medicinam ale acestuia. Dar va spun eu ca, aici,in acest loc, nimic nu va fi de ajutor, nici Calcinarea, nici Sublimarea, nici Reverberarea sau Extractia, pentru ca dupa aceea sa se treaca sau sa se realizeze in mod avantajos o Extractie perfecta de virtute metalica ce transforma ceea ce este inferior in superior. Un asemenea lucru va fi cu neputinta de infaptuit".

Roger Bacon, "Tratat despre Tinctura de Antimoniu"

"De aceea spun acum ca toate lucrurile vizibile, tangibile sunt facute din Spiritul Mercurului, care e mai presus e mai presus de toate lucrurile pamantesti din intreaga lume, toate lucrarile avandu-si izvorul si Roadele numai in el.

[...] el reinoieste Omul si Fiara intocmai ca Vulturii; el arde raul, conducand la o viata Indelungata.

[...] Acum, asa cum Archaeus actioneaza mai departe, prin Spiritul Mercurului, in Sanul Pamantului sau a venelor Pamantului,...

[...] ... Puterea lui Dumnezeu, care actioneaza pe pamant prin suflarea Sa Divina si Sfanta"

Basil Valentin, "Despre Spiritul Mercurului"

"Ia pamantul Pamantului, Mama Pamantului, Apa Pamantului, Focul Pamantului, si Apa Lemnului. Acestea trebuie sa stea impreuna iar apoi separat. Aurul alchimic este facut din trei suflete pure, lipezi precum cristalul. Corpul, Sufletul si Spiritul cresc in Piatra, unde se va transforma in cel mai valoros aur"

Pierce supranumit Calugarul Negru

"prin metale si din metale purificate de metale foarte rafinate si spiritualizate, pot fi preparate Aurul Viu si Mercurul Filosofilor, care aduc la perfectiune atat metalele cat si corpurile umane"

John Frederick Helvetius

"O, Natura, tu cea mai puternica creatie a Naturii, care contine si separa naturile intr-un principiu de mijloc. Piatra provine din Lumina si este generata de Lumina, iar apoi genereaza si aduce norii negrii ai intunericului, care e mama tuturor lucrurilor

[...] iar pamantul nostru este aurul, din care facem serul, care este fermentul de Ixir"

Hermes Trismegistus, "Tractatus Aureus (Tratatul de Aur)"

"Acesta este Spiritul, care, atunci cand se inalta, ilumineaza Cerul, cand apune, capata puritatea Pamantului, iar cand pluteste imbratiseaza Apele. Spiritul acesta se numeste Rafael (Raphael), Ingerul lui Dumnezeu cel mai subtil si mai pur caruia toti ceilalti ii dau ascultare ca unui Rege al lor. Aceasta substanta spirituala nu este nici cereasca, nici diavoleasca, ci un corp puternic, pur si diafan, (un corp) aflat intre ce este cel mai jos si ce este cel mai sus, lipsit de ratiune, dar spornic in lucrari; este Corpul cel mai ales si mai frumos dintre celelalte lucruri ceresti.

[...] este cel mai mare si mai bine pastrat secret al Naturii, este secretul suprem. Este Spiritul lui Dumnezeu, care la Inceputuri umplea pamantul si plutea pe deasupra apelor, pe care lumea nu-l putea cuprinde fara mijloace binevoitoare a Duhului Sfant si a sfaturilor celor care cunosteau aceste lucruri, si pe care intreaga lume il doreste pentru inaltele sale calitati.

[...] si in general vindeca toate bolile."

Paracelsus, "Cartea Revelatiei lui Hermes"

Atat deocamdata. Mai adaugam pe viitor.

Alchimiel, 17 februarie 2009

+ Poezie de Radu Gyr

2009-02-11T22:18:00.004+02:00

Intrebare

Adânca-i noaptea, orele profunde...
Gemând, spre raftul cărţilor mă-ndrum
şi-ntreb în şoapta fiece volum:
-Tu eşti? Şi cartea fuge şi se-ascunde.

Plângând, întreb portretul ei acum:
-Tu eşti? Şi nici iubita nu-mi răspunde.
Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
întreb: -Tu eşti? Şi cupa piere-n fum.

Şi-ntreb si spada mea: -Tu eşti? Şi tace.
Şi, cum mă prăbuşesc în jilţ, înfrânt,
din zid o umbra alba se desface...

Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt
şi-n ochii lui Iisus e numai pace.
Întreb: -Tu eşti? Şi umbra spune: -Sunt.

Radu Gyr